Tu crezi în Zâne?
Ai simţit vreodată o adiere blândă,
tremurătoare şi lină ca o şoaptă,
trecându-ţi pe la ureche într-o zi senină şi fără vânt?
Ai auzit vreodată clinchet slab de clopoţei
chiar înainte de a te lăsa furat de somn?
Te-ai trezit vreodată pe neaşteptate
în cel mai întunecat ceas al nopţii
şi ai zărit un mic punctişor de lumină dansându-ţi la fereastră?
Magia ar putea fi mai aproape decât crezi.
Fiindcă dincolo de lumea pe care o vezi, există o alta,
în care aerul freamătă de praf fermecat.
Acolo, nimic nu-i imposibil
şi în fiecare zi se petrec lucruri magice.
Dacă tu crezi cu adevărat,
bate din palme şi urmează punctişorul de lumină.
S-ar putea să te pomeneşti zburdând dicolo de stele,
peste un ocean îndepărtat,
în inima celui mai frumos dintre toate ...
... Tărâmul Zânelor din Ținutul Tinereții Veșnice
Ținutul Zânelor
Adânc în inima Ținutului Tinereții Veșnice
se află un loc numit Ținutul Zânelor.
Aici trăiesc, muncesc și se distrează
niște ființe minunate:
Zânele din Ținutul Tinereții Veșnice.
Există multe feluri de zâne în lume,
dar cele despre care vorbim noi trăiesc
numai în Ținutul Tinereții Veșnice.
Fiecare zână are un har.
Acesta e talentui ei deosebit, lucrul pe care îl știe și-l face ea cel mai bine în viață
și care îi place cel mai mult.
Cum să zărești o zână din Ținutul Tinereții Veșnice
Fii atent să auzi sunetul cristalin al clopoțeilor minusculi.
Așa sună glasul zânelor atunci când vorbesc.
Parfumul lor e cel de scorțișoară.
Dacă simți vreodată miros de prăjituri cu scorțișoară
când pe aproape nu se află nici o bucătărie,
înseamnă că o zână s-ar putea afla prin preajma ta.
Mulți oameni sau ”Neîndemânatici”, cum îi numesc zânele,
nu zăresc niciodată în viață o zână.
De fapt, oamenii mari nu le pot vedea deloc.
Însă le pot simți.
Copiii pot recunoaște zânele după strălucirea lor.
Strălucirea le e dată de praful fermecat care le acoperă
precum zahărul pudră presărat pe o plăcintă cu mere.
Zânele își pot schimba culoarea și intensitatea strălucirii după cum se simt.
Când zâna este emoționată, strălucirea ei devine mai aprinsă.
Dacă roșește, începe să strălucească în portocaliu.
Tot praful fermecat este cel grație căruia zânele pot zbura.
În lipsa lui, ele n-ar putea străbate în aer decât cel mult câțiva centimetri o dată.
Nu există două zâne
care să aibă aceleași model al aripilor.
La fel ca fulgii de zăpadă,
fiecare pereche de aripi e unică.
Aripile zânelor nu simt durerea.
Majoritatea zânelor au o înălțime
de aproape treisprezece centimetri.
În mod normal, zânele au o strălucire
galbenă ca lămâia, cu margini aurii.
Greutatea lor e o nimica toată.
Dacă ți se așează o zână în palmă,
vei vedea că e chiar mai ușoară
decât un pumn de puf de păpădie.
O zână - băiat se numește Spiriduș.
”Cercul credinței”
În lipsa copiilor, zânele nu ar exista.
Credința copiilor este cea care le mențin în viață.
În clipa când un copil încetează să mai creadă,
o zână piere undeva.
Singurii care mai pot salva o zână ce piere
sunt ceilalți copii care trebuie să bată din palme
pentru a arăta că încă mai cred.
Cum au apărut zânele
Toate zânele se nasc din hohot de râs.
Când un bebeluș râde pentru prima dată,
râsul lui se înalță în văzduh, străbate lumea plutind și dansând
și își caută o casă.
Când ajunge acolo unde e locul său,
explodează preschimbându-se într-o zână.
Călătoria poate dura săptămâni întregi
și multe hohote se rătăcesc pe drum.
Important de știut este că și Ținutul Tinereții Veșnice
trebuie să-și dorească acel râs.
Abia atunci insula îi permite râsului să sosească
și să-și găsească locul printre celelate zâne din Ținutul Tinereții Veșnice.
... va continua ...
Vă îmbrățișez, Aurelia Cobzaru
