La începutul unui nou an de activitate 

şi ... la sfârşitul unei teme în afara proiectelor ...

"De-a titirezul în jurul Soarelui"

Am aflat lucruri noi despre spaţiul cosmic, despre planete şi stele.

Ne-am molipsit de curiozitatea lui Kemy şi am pus întrebări.

Să ne amintim de călătoria împreună cu Kemy!

Să ne amintim şi  povestea ... Trenul zburător

Noaptea era aşa de rece încât Alex şi Nela au mers la culcare mai devreme decât deobicei.

Ursuleţul de jucărie şi păpuşa dormeau şi ele lângă cei doi copii.

Numai câinele şi pisica dormeau pe jos, lângă pat. Mai târziu, când toţi dormeu adânc, Alex fu trezit de un sunet straniu: Uuuuu... Uuuuu... Uuuuuu...

      ─ De unde vine sunetul acela, murmură Alex cu ochii întredeschişi? Vine tot mai aproape, ţipă el!

  

Nela şi ceilalţi s-au trezit la ţipetele lui Alex. 

Ei s-au uitat de unde venea sunetul şi au văzut ceva nemaipomenit.

─ E un tren zburător, au strigat în cor Alex şi Nela!!!

─ Voi toţi, veniţi încoace, a strigat locomotiva! O să vă iau într-o călătorie în cer. Urcaţi toţi!

─ Ce, strigară toţi în cor? O călătorie în cer? O, asta e ceva nemaipomenit! Să ne suim în tren.

Aşa că Alex, Nela, câinele, pisica, ursuleţul şi păpuşa s-au urcat repede în tren.

─ Acum plecăm...

Hu hu hu hu... hu... hu...

Trenul plecă prin aer, suflând şi urlând, şuierînd şi aruncând fum, pe calea ce o urma. A zburat de la fereastră, şi au zburat  mai sus, şi mai sus decât păsările, care se minunau că un tren poate să zboare. Păsările îi salutau făcând semne cu aripile. Toţi au răspuns la salutul păsărilor făcând cu mâna, salutându-le la rândul lor.

Alex, Nela şi amicii lor erau aşa de încântaţi. Pe sub nori, prin nori şi pe deasupra norilor a trecut trenul cu micii pasageri care se simţeau ca-n paradis. Trenul zbura, zbura şi tot zbura. Pasagerii aclamau şi râdeau de bucurie.

─ E aşa de rece, aproape de nori, a zis păpuşa şi a început să tremure.

Însă trenul zbura tot mai sus şi mai sus. Şi a trecut prin norii neguroşi, mai departe şi mai departe.

─ Ce e, a întrebat Alex?

─ O fi lumea de basm, a zis câinele.

─ Uite acolo, uite acolo, a strigat păpuşa!  Se văd munţi de îngheţată, râuri cu miere de albine, grădini nemaipomenit de frumoase, fructe suculente şi zâne aşa de frumoase.

Alex, Nela şi ceilalţi nu puteau să creadă ce vedeu cu ochii lor. Erau aşa de nerăbdători să ajungă acolo.

Însă trenul era accelerat. Nu vrea să oprească la staţiile mai mici.

Aşa că ei au tot mers înainte, şi au trecut de locul acela frumos salutând zânele cu mâna.

Şi zânele au salutat cu mâna pe cei din tren, în timp ce ele, zânele, îşi continuau zborul.

Iar trenul zbura mai departe: „Hu huuuuu... hu hu hu hu...”.
Era un tren cu aburi. Şi s-a dus mai departe şi mai departe pe cer.

─ Uite acolo, uite acolo, a zis Alex, stelele sclipesc pe tot întinsul cerului!

─ Asta aşa e, au zis stelele, asta e ce facem noi totdeuna: strălucim ca soarele. Noi toate suntem sori, însă suntem mult mai departe decât soarele vostru, să ştiţi.

─ Într-adevăr aşa e, voi sunteţi aşa de frumoase, zise Alex.

Şi Alex şi ceilalţi făceau cu mâna la stele, în timp ce zburau mai departe.

─ Să mergem să vedem Luna, zise ursuleţul.

─ Uite-o acolo, strigă păpuşa! E aşa de frumoasă!

─ Nu-i aşa că luna e foarte mare, întrebă pisica?

─ E aşa de necrezut! Când noi am văzut luna de pe pământ, era aşa de mică. Însă uite ce mare se vede de aici de sus, strigă păpuşa plină de emoţie!

─ Şi vedeţi cât suntem de departe de pământ şi ce aproape suntem de lună. De aceea o vedem aşa de mare, a zis Alex. Luna reflecta lumina soarelui.

Alex, Nela şi amicii lor şi-au luat la revedere de la lună făcând cu mâna, din trenul lor ce-şi continua călătoria minunată.

 

─ Fi atent! Fii atent! strigă Nela deodată.

─ Uite că vine un nor mare de ploaie! Însă trenul zburător nu vrea să asculte. Nu-i era frică de nimic.

─ Nu vă temeţi, zise locomotiva trenului să calmeze pasagerii. Şi cu multă larmă întră în norul de ploaie.

Stropi mari de ploaie se risipiră peste tot, lăsându-i pe călători uzi de atâta ploaie.

Şi cum se spărsese norul, ploaia începu să curgă cu găleata.

─ Nu, nu! ţipă Nela. Toţi pasagerii erau uzi până la piele.

Însă trenul nu se oprea. Zbura în zig-zag pe cer, zbura şi în cerc în jurul cerului.

─ Hap-ciuuuu!  Nela a început să strănute. Curând toţi începură să strănute: „Hap-ciuuuu! Hap-ciuuuu!”

─ Dacă ne-ar vedea acum mama, ne-ar certa aspru, spuse Nela uitându-se de jur împrejur, ca şi cum mama ei o vedea.

Trenul zbura mai repede şi mai repede. Părea că e mai ceva decât un tren accelerat.

Vântul a devenit mai puternic în timp ce trenul accelera şi mai mult. Curând, Pămantul se vedea ca o mărgică.

─ Ce e aceea, strigă pisica, arătând spre un glob roşiatic?

 ─ E o planetă roşie, zise Nela.

─ Uite că e pe orbită în jurul soarelui, zise cânele minunându-se!

─ Aşa e, aşa e... educatoarea ne-a spus că planetele sunt pe orbite adică pe propriul lor drum pe care îl face în jurul soarelui, aşa cum şi planeta noastră Pământul se învârte în jurul soarelui, zise Nela.

─ Uite, uite, sunt nişte fiinţe ciudate pe planeta aceea, zise ursuleţul arătând spre nişte fiinţe pitice care de abia se puteau vedea.

─ A, ştiu. E planeta Marte, a explicat Alex. Am învăţat despre ea la grădiniţă.

─ Aceia sunt Micii Oameni Cenuşii. Priviţi şi la farfuriile lor zburătoare.

Se uitară cu toţii la planeta Marte, curioşi să vadă oameni de pe altă lume.

─ Aşa e. Noi suntem Micii Oameni de pe Marte. Sunteţi bineveniţi să vizitaţi planeta noastră, ziseră Oamenii cei Mici, salutând trenul zburător cu mâna.

Lui Alex, Nelei şi ceilorlalţi le-ar fi păcut să-i întâlnească. Însă trenul nu putea să aştepte. Şi zbura aşa de repede. Trecând de planeta Marte, a schimbat direcţia, apoi a zburat tot mai departe în spaţiu.

Cât de mare este cerul! au strigat în cor pasagerii.

─ E de necrezut! Nu se mai sfârşeşte. Uite, uite, răsare soarele!

─ Să vedem soarele... să vedem soarele, strigă câinele!

─ Uite cât e de mare soarele! E foarte fierbinte. Soarele străluceşte ca un bulgăre de foc, a şoptit ursuleţul, mai cu frică.

─ Să nu ne apropiem mai mult de soare, zise păpuşa.

─ Arde aşa de încins. Nici măcar nu ne putem uita la el. Mama, întotdeuna ne-a spus să nu ne uităm direct la soare. Soarele arată aşa de ameninţător.

─ Nu, nu sunt rău, zise soarele. Eu ţin la voi la toţi. Eu sunt cel care vă dă lumină, căldură şi multe altele.

─ Aşa e, bineînţeles. Soarele ne dă multe, le spuse Alex celorlalţi. Noi nu putem trăi fără soare. Soarele e foarte bun cu noi.

Văzând soarele îşi aminti ceva.

─ E răsăritul soarelui. Să ne pregătim să mergem la grădiniţă.

─ Aşa, aşa, o să întârziem de la grădiniţă, a plâns Nela.

─ Opreşte, opreşte..., au strigat Nela şi Alex către locomotiva trenului!

Însă trenul îşi continua drumul ca şi cum nu i-ar fi auzit. Zbura încoace şi încolo, departe, mai departe, peste tot cerul, râzând.

Se grăbea aşa de mult.

─ Ce să facem? O să întârziem de la grădiniţă, zise Nela puţin supărată. Eu zic să sărim! Să sărim din tren, exclamă Nela.

─ Aşa, aşa, să sărim din tren, a zis şi câinele.

─ Atunci închideţi ochii. Alex a numărat: unu, doi, trei.  …Şi toţi au sărit din tren.

─  Auuuu... mamă... piciorul...

─  Auuu... mâna mea... auuu!

Toţi ţipau. Şi tocmai atunci Alex auzi vocea mamei lui ca într-un vis.

─ Ce e? De ce ţipaţi aşa cu noaptea-n cap?

─ Aţi visat ceva, a întrebat mama când a intrat repede în odaia lor?

 Şi tocmai atunci Alex auzi vocea mamei lui ca într-un vis.

─ Ce e? De ce ţipaţi aşa cu noaptea-n cap? 

─ Aţi visat ceva, a întrebat mama când a intrat repede în odaia lor?

─ Auu! Alex se sculă, frecându-se pe genunchi ca şi când îl dureau, văietându-se încă.

S-au trezit şi ceilalţi.

─ A fost doar un vis? murmură Alex uitându-se împrejur.

─ A, Alex!

Şi toţi au început să râdă. 

Sfârşit

Kemy Curiosul  - Luna şi Soarele

Audiţie muzicală
COSMOS
muzică: Vangelis (Evangelos Odysseas Papathanassiou)

Audiţie muzicală
OXIGEN
muzica: Jean Michel Jarr

... va urma ...

Album Foto (partea I)

CLOPOŢEL ne-a adunat pe toţi la APEL.

El ne-a făcut cunoştinţă cu prima temă din acest an calendaristic, 2014:

 Un nou personaj ne-a întâmpinat prietenos: CREIONAŞ.

 El ne-a adus în dar o poveste nou nouţă.

În spaţiu, ne-am oprit să bem din licoarea magică:

"a mea are gust de ... ciocolată;

a mea, de portocale .... etc."

Curiozitatea ... o calitate a inimoşilor ...

Teo împărtăşeşte colegilor săi din lectura de acasă ... 

El e cel mai bogat dintre toţi inimoşii pentru că are doi fraţi şcolari cu care discută temele de la grădi.

Uau ... cred că mă voi face cosmonaut ...

Joaca de-a ... punctul ne-a adus satisfacţie ...

Ceva nou de experimentat ...

şi ceva de ţinut pe frigider ...

... un soare din bile de plastilină presate, un punct unul lângă altul şi iată o pată de aur ...

... chiar a fost distractiv ...

... creion cerat pentru cer ... carioca galbenă pentru soare, o pată ca un bulgăre de aur

 ...  o carioca portocalie pentru puncte unul lângă altul, un soare ca un bulgăre de foc ...

... şi trei fetiţe nerăbdătoare să încerce ceva nou ...

... momentul comparaţiei ...

... confetii aurii pentru soare ... aracet pentru lipit ... 

... un punct unul lângă altul sau chiar unul peste altul, o pată ca un bulgăre de aur

 ... şi inimoşi interesaţi de încă o experienţă  ...

Inimoşii povestitori ...

... aplauze bine meritate ...

... am avut un spectator fidel, Azor, căţelul Ramonicăi ...

... va urma  ...