Dragi mămici, tătici, bunici!

Călătoria inimoșilor continuă ... 

Deshidem portița spre poenița cu românași și româncuțe.

”Eu sunt român.” 

Trei zile, atât câți ani împliniți au inimoșii din grupa mică,
ne vom bucura de portul popular românesc,
de streagul tricolor al României,
de jocul și cântecul popular românesc.

Așa că ar fi minunat dacă, în aceste zile, inimoșii ar purta ia strămoșească
și dacă ar avea la ei tricolorul românesc.
Dacă nu veți reuși, tot va fi minunat
pentru că avem oaspeți dragi:  costumul național românesc și tricolorul,
pe lângă muzica populară de joc și cânt.

Iată încă o poveste care le arată copiilor cât este de bine să facem lucrurile împreună, uniți!
Inimoșii au ascultat când au poposit prin poenițele cunoașterii la grădiniță.
O puteți citi pentru voi și pentru inimoși, din nou și din nou.

Cele trei găinuşe

(Elisabeth Herbert; Aude Gertou)

Luni dimineaţa, două găinuşe, cot-co-dac, se aşează pe ouă spunând:

„Ce plictiseală este aici! Viaţa nu este deloc amuzantă!”

Deoadată soseşte, plină de avânt a  treia găinuşă, foarte veselă. Ea se cuibăreşte pe un ou frumos pe care l-a ouat chiar în dimineaţa asta.

Se aşează lângă celelalte două şi picot, picat!

Cele trei găinuşe povestesc şi se amuză!

Una dintre ele spune:

„Am putea fi prietene!”

Pe cuvântul meu, când sunt trei nimic nu mai e greu!

Marţi dimineaţa, într-un lan de grâu, cot-co-dac, cele două găinuşe trag de un sac mare de grâu.

„Hopa, sus!”, strigă ele.

 „ Este prea greu.  Nu-l vom putea căra niciodată.”,  se plâng ele.

Chiar atunci soseşte plină de elan, cea de-a treia găinuşă. 

Cele trei găinuşe trag împreună sacul greu.

„Unu, doi, trei, sus! Hopa, sus!”

Acum sacul se mişcă uşor şi îl duc repede lângă coteţ.

Pe cuvântul meu, când sunt trei nimic nu mai e greu!

Miercuri dimineaţa, într-un colţ al curţii, două găinuşe, cot-co-dac, repetă un cântec.

Prima găinuşă cântă la clopoţel.  A doua găinuşă cântă la tobiţă.

Ooo, ce hărmălaie! O adevărată harababură! Nori negri prevestesc ploaia.

Dar, ghiciţi ce se întâmplă mai departe!

A treia găinuşă se apropie plină de elan şi începe să dirijeze:

„Un, doi, trei: do, re, mi ...”

O muzică minunată se aude îndată.

Pe cuvântul meu, când sunt trei nimic nu e mai greu!

Joi dimineaţa, cele două găinuşe ale noastre, pline de ambiţie, se hotărăsc să construiască o cofetărie de trei stele.

Dar, la prânz sunt tot la fundaţie!

Descurajate aruncă uneltele:

„Niciodată nu vom reuşi să o terminăm!”

A treia găinuşă se apropie plină de viaţă şi cele trei găinuşe termină de îndată şi acoperişul.

Ce noroc să fie trei!

Pe cuvântul meu, când sunt trei nimic nu mai e greu!

Vineri dimineaţa, cele trei găinuşe sunt deja prietene foarte bune. Şi-au luat câte un coş sub aripă şi merg la cules de fragi.

Sâmbătă este ziua cea mare: se deschide cofetăria de trei stele.

Stând în prag, găinuşele urează bun venit familiei Răţoi: domnul, doamna şi cele trei răţuşte.

Din meniu: boabe de grâu, fragi şi un mare concert sub clar de lună.

Duminică dimineaţa, cele trei găinuşe prietene sunt fericite pentru că le-a reuşit ceea ce au dorit să facă: acum dansează în jurul unui iepure drăguţ.

Un iepure din ciocolată!

„Cranţ, cranţ, cranţ!” Se bucură ele de aroma ciocolatei.

Găinuşele de trei ori se învârtesc, apoi spre cuiburile lor pornesc ...

Pe cuvântul meu, când sunt trei nimic nu mai e greu!

  *************

La mulți ani însorți, românași și româncuțe!
Să rămânem uniți!

Cu prețuire, prof. Mimi Aurelia Cobzaru