vineri, 29 martie 2013

        Dragul nostru inimos, ŞTEFAN-MATEI          
                          
 La mulţi, mulţi ani fericiţ
 alături de toţi cei dragi ţie!
 Să creşti mare, sănătos şi norocos!

Un cadou şi pentru tine ...


Inimoşii şi Educatoarele

marți, 26 martie 2013


Dragii noştri,

Moş Viscol a trecut pe la noi şi mai zăboveşte încă. 
Aşa că am lăsat albinuţele să mai aştepte adăpostite în stupul lor.
Săptămâna aceasta poartă un titlu adecvat calendarului naturii:
"Du-te iarnă din oraş!"
  
Povestim, observăm, modelăm, pictăm, cântăm, dansăm,construim, 
ne jucăm  într-o singură poveste:
"Moş Viscol şi Primăvara", 
adaptată de educatoare pentru Inimoşi, 
după povestea lui Victor Eftimiu 
 
 Educatoarele şi Inimoşii

luni, 18 martie 2013

                        Draga nostră inimoasă, ANDREEA          

                          
 La mulţi, mulţi ani fericiţ
 alături de toţi cei dragi ţie!
 Să creşti mare, sănătoasă şi norocoasă!
NE E DOR DE TINE!


Un cadou şi pentru tine ...



Educatoarele şi INIMOŞII

duminică, 10 martie 2013



"O CASĂ PENTRU FIECARE"
proiect educaţional

11- 15 Martie 2013

Luni, 11 martie 2013

Astăzi, la Întâlnirea de dimineaţă, copiii au răspuns unde locuiesc fiecare. 
Aşa că am folosit cuvintele: apartament, casă, adăpost.
Apoi, doamna educatoare ne-a citit o scrisoare de la RÂNDUNICA, mămică. 
Am folosit cuvintele: scrisoare, cutie pentru scrisori, poştaş. Fiecare dintre noi are acasă ca şi la grădiniţă o cutie pentru scrisori - cutia poştală. 

Scrisoare de la rândunică  
              de Elena Dragoş
 
Dragi copii, mi-e dor de voi
În curând voi fi - napoi.
Cuibul vechi am sa-l repar
să  îmi fac din nou cuibar.

Din cinci, sase oua mici,
Vor ieşi puii voinici.
Le voi da în cioc mâncare,
Rând pe rând la fiecare:

Gâze, muşte, viermişori,
Pân - or  creşte mărişori.
Şi-i voi învăţa zboare
Dimineaţa pe răcoare.

Eu spun de pe acum.
Că mă pregătesc de drum.
Dar să nu afle pisica !
Vă sărută – „ RÂNDUNICA” .

Am întrebat unde este Rândunica acum. Aşa ne-am amintit că sunt ţări unde e cald când la noi este frig, că rândunelele sunt foarte sensibile la frig şi că nici mâncare nu se găseşte iarna pe la noi. Astă toamnă, când noi am venit prima dată la grădiniţă, rândunelele se pregăteau de plecare şi au plecat înainte de a se face foarte frig. Nu ştiam că le este dor de noi. Nici nu ştim cum de ne cunoaşte. Dar asta e o altă poveste, a spus doamna.

Am observat cuiburile de la geamul clasei noastre, în "Atelierul educatoarelor" şi ne-am amintit activităţile de săptămâna trecută legate de mămica Rândunică.

Ne-am jucat; unii copii au participat la actvitatea de engleză. Am vizionat un film de desene animate: cei trei purceluşi.
 Am aflat că trebuie să ne construim case trainice pentru a fi protejaţi de pericole.

Am jucat un joc în care am exersat formule de salut, propoziţii de "mirare, strigare şi întrebare", dar şi orientarea spaţială. Am bătut la uşă. Am aşteptat să ni se deschidă. Am salutat. Am invitat şi am fost invitaţi înăuntru. A fost distractiv pentru că ne-am inspirat de la un film cu Teletubbies. 



Pentru zilele următoare avem de adus la grădiniţă un pet de 2 litri  gol în care a fost apă  şi incolor.   


 Marţi, 12 martie 2013

Astăzi am discutat despre adăposturile prietenilor noştri Pisi, Azorel, Martinel, Rândunica.
Am folosit cuvinte: cuşcă, bârlog, cuib, vizuină, coteţ, culcuş în jocul "Spune, unde locuieşte."
Am dansat. Am repetat cântece şi poezii despre grădiniţă, ploaie, soare, ghiocel, mama, rândunica. Ne-am jucat liber în grupuri mici. 
Am colorat şi am desenat cuşca lui Azorel.
Roxi ne-a prezentat un cuib comod cu un puişor gălbior, bălai ca Soarele şi ... cuminte, cuminte ca şi Roxi. A lăsat petul la grădiniţă. 
Pentru azi a plouat, am cântat un cântecul 
              
PLOAIA (muzica: Petre Ţiporfei)

Pic, pic, pic,
Cine-i oare, cine?
Pic, pic, pic
Iată ploaia vine.

Pic, pic, pic,
Vine pe furiş.
Pic, pic, pic,
Pe acoperiş.


Pic, pic, pic,
Printre rămurele.
Pic, pic, pic,
Şi pe floricele.

Pic, pic, pic,
Ba o simt şi eu.
Pic, pic, pic,
Pe năsucul meu.

Pentru mâine ne gândim la cum se construieşte o casă. 
Să aveţi spor la cântat şi la gândit!



 Marţi, 13 martie 2013

Astăzi, am discutat depre cum se costruişte o casă. 
Am folosit cuvinte:arhitect, topograf, fundaţie, zidar, electician, instalator, faienţar, canalizare, ţevi, tâmplar, aranjament inerior, acoperiş, cărămizi, tâmplărie, sticlă
Am văzut pe ecranul mare  cum se face un vas din sticlă, cum se construieste o casă, un bloc.
Oamenii sunt foarte pricepuţi. Construiesc case împreună. În ECHIPĂ.
Ne-am jucat de-a arhitecţii si am desenat un plan al unei case.

Astăzi, am primit şi un computer pe care să îl folosim chiar noi şi am aranjat interiorul unui apartament. A fost amuzant, chiar dacă pentru unii copii,  folosirea săgeţilor pe tastatură e încă un mister. O aventură este întotdeauna binevenită.  


Mâine ne vom ocupa de mijloacele de transport şi construcţie a casei.  

Miercuri, 14 martie 2013

Azi, după Întâlnirea de dimineaţă, ne-am jucat cu cercurile, cu piesele jocului LOGI II - piese în formă de cerc (discuri). 
Am făcut cunoştinţă cu Mate şi am luptat cu balaurul. Ne-a ajutat educatoarea.

Un moment neplanificat, spectacolul "Hansel şi Gretel", un spectacol muzical,  ne-a răsturnat palnurile aşa că despre roţile mijloacelor de transport vom discuta mâine. 
Ne aşteaptă şi o poveste legată de ROŢI. Pentru că am început un nou capitol la ŞTIINŢE: FORME GEOMETRICE: cercul, pătratul, triunghiul. 

Pe mâine, cu drag.





Vineri, 15 martie 2013


Am observat cum îşi construiesc adăposturile, unele vieţuitoare: Rândunica, Ursul, Vulpea.
Am vorbit despre mijloacele de transport care e ajută să construim casele.
Am povestit "Roţi diferite" de V. Suteev şi am desenat cercuri colorate. ROATA este o invenţie extraordinară. Se pot face atâtea lucruri folosind roata. Ne-au arătat o musculţă, un arici, o broscuţă şi un cocoş. 
Am făcut mişcare, multă mişcare şi ne-am jucat liber. 

Aşa am încheiat un proiect interesant "O casă pentru fiecare".



Pe săptămâna viitoare!
Un weekend plin de bucurii!
Educatoarele şi INIMOŞII

vineri, 8 martie 2013


PRIMUL MEU CONCURS LA GRĂDINIŢĂ 


Concursul PICIUL 
cu tema: "8 Martie, ziua MAMEI"

LA MULŢI ANI, MĂICUŢA MEA!

Pregătirea  nu e uşoară. 
Ca de obicei, cutia cu carioci trebuie să stea cuminte în faţa mea. 
Aşa nu o voi lovi cu mâna şi nu va cădea pe sub masă. 
Neapărat am nevoie de carocile subţiri. 

Iar ochii şi urechile ... la Ina şi Aurelia.  
Cine e ATENT, RĂBDĂTOR şi ASCULTĂTOR va lucra CORECT şi va lua şi un premiu pe care îl va dărui MAMEI.  Păi, nu e deajuns colierul?
La ce e bun un premiu?! Dar Diploma?! Şi la ce bun un CONCURS?!
EU TOT NU AM ÎNŢELES. 
"După ce voi face, voi înţelege.", aşa spun educatoarele. 


Au apărut şi fişele. Am mai văzut eu aşa ceva. Trebuie scris urgent peste tot. Ah, nu! Nu peste tot. Doar unde TREBUIE. Şi de unde să ştiu EU unde? Îmi arată Ina şi Aurelia. 
Ele mă invită să spun cine sunt fetele ca nişte zâne frumos colorate. Păi, cum să nu le ştiu când vorbim despre zânele astea în fiecare dimineaţă la jocul "Astăzi este..."? Apoi imi cere să încercuiesc zâna care a venit la noi şi care îi spunem anotimp. E PRIMĂVARA. M-au învăţat Ina şi Aurelia să încercuiesc . Îmi place să încercuiesc, dar nu ştiu de ce nu pot să mă opresc. Aş încercui tot, tot, tot. E foarte distractiv să fac o cariocă să alerge pe hârtie. Lasă urme colorate. Iar cercurile sunt foare interesante. Regula spune că trebuie să aşez carioca la locul ei imediat ce am încercuit. Ina şi Aurelia ne veghează să respectăm regulile. Am aşezat răbdarea în buzunar şi trag cu ochiul la pagina următoare. Curiozitatea m-a făcut să uit de regulă.


Lucrăm mai întâi cu degeţelul ... Ce idee! "FAC ŞI ÎNVĂŢ."
Bine te-am găsit carioca! Îmi place, îmi place, îmi place!
Aparatul vede tot. Mai am de învăţat direcţia de scris: de la stânga la dreapta. 
Dar, dacă am înconjurat doar trei gărgăriţe, e de ajuns pentru a primi Foarte Bine.  



Am nevoie de ajutor să întorc pagina.
O mama, un bunic, o bunică, un tată. Să o găsesc pe cea a cărei zi este azi. Cine nu ştie că azi e ZIUA MAMLOR? Eu ştiu. Ştiu şi ce daruri poate primi mama: o poşetă şi un ghiocel. Poate, totuşi şi o trotinetă. Nu, trotineta este bună pentru mine. Sigur nu pot să colorez pantalonii lui tata cu roşu? Da. Mi-am amintit. Doar înconjor pe mama cu o cariocă colorată după cum îmi place. Apoi, carioca în suport şi, iarăşi, aştept. Nu crezi că e cam mult?!
Sunt gata şi AŞTEPTAREA CU RĂBDARE e destul de GREA. Nu mă las.
Vreau să fiu ASCULTĂTOARE. Rezultatul e un DAR PENTRU MAMA.
Mai complicat cu al doilea şi ultimul. Aici chiar că trebuie să respect direcţia de scris.
Ce drum! Acum e simplu că l-am atins şi m-am plimbat atentă să ajung cu bine la capăt.

                                         Bravo! Eşti minunat! Ai ales drumul corect!

Carioca se ţine totuşi între degetul mare şi degetul arătător şi se sprijină pe cel mijlociu?! Sau, cum?! Carioca mea lasă urme pe hârtie indiferent cum o ţin. Educatoarele mele nu prea sunt "tari" la capitolul acesta. Poate că au lipsit la grădiniţă când s-a învăţat cum se ţin cariocile la scris şi desenat.  Şi tot alunecă printre degete. Cred alunecă din cauză că este ... albastră.
Proba practică trebuie împărţită cu Ina şi Aurelia. Tubul de lipici nu este ascultător. 
Trebuie să înveţe de la mine. Eu vreau să fiu ASCULTĂTOR şi, de cele mai multe ori, îmi reuşeşte. Aşa spun doamnele educatoare. Eu am terminat. Pot să cânt? Am uitat. Sunt grijulie cu colegii mei şi păstrez liniştea ca şi ei să lucreze corect.

Sunt întrebat cum mă simt acum la sfârşitul jocului "De-a Concursul PICIUL". Cu chef de .... alergat, de zburat ca rândunica şi fericit să privesc laleaua roşie pe care am s-o dăruiesc mamei. Nu ştiu ce premiu am luat pentru că urmează ca o educatoare să verifice cât de corect am lucrat. Cum adică dacă am lucrat corect? Cum să verifice? Aurelia şi Ina nu m-au văzut. Nu am făcut o mişcare fără să mă vadă. Trebuie să şi scrie. Aşa. Oricum, după un timp, voi uita ce mi-au spus şi nu voi şti să povestesc ce a fost cu acest concurs. Sau poate, nu.





























Voi dărui mamei, fişa de lucru, diploma cu Premiul I sau II (E de bine pentru că mi se spune FELICITĂRI.), laleaua şi Diploma pentru cea mai bună mămică.



În poza de grup nu se văd unii copii care au preferat să se joace de-a alergarea.
 Nu spunem cine. Vă daţi singuri seama. Mulţumim mamei lui Filip pentru fotografia de grup.
Povestea pandantivului  pentru mama ... FOTO

Prima zi ... primul pas - MODELAREA ARGILEI

Materialul e gata ...

în Atelierul Artiştilor ...

Uimire ... E chiar tare argila aceasta ... Cum să fac eu o turtiţă? ...


Pentru Diana e destul de uşor ...

Educatoarele ... ne arată ... Împreună cu ele, totul este uşor ...



Unde e puterea? ... Îţi trebuie ceva forţă să apeşi pentru a tăia argila în forma dorită ...






Şi acum petalele ... Ei, acum lucrează numai educatoarele ... noi suntem atenţi ... vom mai exersa ...


Şi cu scrisul nu stăm prea bine ... Însă ştim ce vrem să scriem: MAMI, TE IUBESC!












Momentul experimentărilor ... Cum e argila?
Nu se ştie cine a început un exerciţiu de imaginaţie 
ca atunci când bem apa şi ne imaginăm că e are gust de portocale, mango sau vanilie. 
Argila era de ciocolată sau ... 
Mai bine, urmăriţi-ne. 
"Ah, uite ce-a ieşit!"







 Ziua a doua ... A doua încercare ... pe rând, fiecare ... acum pare mult mai uşor ... 
REPETIŢIA ESTE MAMA ÎNVĂŢĂTURII.























Pictura, pasul al doilea ...

















                                       Finalul ... îl ştiţi ... Suntem INIMOŞI ISCUSIŢI.
Mama, să porţi "colierul" cu plăcere.
Ţine minte că e lucrat cu IUBIRE.