"Cu atenţie şi cu ascultare ajungi să faci orice."
                                           (Hector Malot)

Aşa că le-am propus copiilor un joc nou de atenţie şi ascultare.

"Pensula călătoare",

un joc prin care inimoşii au exersat ATENŢIA folosind:
-  o picătură de îndemânare,
- două picături de răbdare,
- trei picături de grijă pentru sine,
- patru picături de grijă pentru ceilalţi colegi, educatoare şi lucrurile din jur,
- cinci picături de ascultare.

Am pictat linii drepte orizontale (culcate) şi linii drepte verticale (în picioare), în culorile curcubeului.
Pe foaia albă, am plimbat pensula fără să o ridicăm, de la stânga la dreapta pe numărătoare - "Unu, doi, trei", apoi am dat pensula colegului din dreapta la semnalul educatoarei:
" pensula călătoare o dai mai departe vrei-nu vrei."
Am observat că şi "Pensula călătoare" a plecat din stânga spre dreapta.

Iată cum am încercat un alt fel de joacă în grup. 

Am văzut cum e să aştepţi. Aşteptarea  nu e simplă, dar poate fi interesantă. 

Am învăţat că nu te plictiseşti dacă urmăreşti cum lucreză ceilalţi colegi. 

Timpul trece mai uşor dacă eşti ocupat să observi, să ţii minte cum se face mişcarea, 

din ce direcţie să începi şi în care direcţie să te îndrepţi, când se termină vopseaua şi cum se introduce pensula în borcan pentru o nouă "provizie" de culoare, care este culoarea următoare.

Nici de vreun cuvinţel nu mai e loc.  

Doar cuvintele fermecate "mulţumesc" şi "bine ai venit" sunt lăsate să iasă la momentul potrivit.

Reguli de joc nu prea plăcute, iar aparatul foto e cu obiectivul pe noi.  

Însă bucuria de a trasa linii colorate e prea mare aşa că merită să treci prin toate "restricţiile".

În concluzie, am pictat linii drepte colorate, "în picioare" - de sus în jos şi "culcate" - de la stânga la dreapta.

Album Foto                                              

Ziua Întâi

Să nu ridici pensua de pe foaie până ce nu ajungi la capătul foii nu e un lucru lesne de făcut. 

Cred că s-a cam terminat vopseaua roşie. E cazul să facem "provizii". Hai, la apă şi la vopseaua roşie.

Ziua a doua

Pensula nu mai vrea să călătorească, eu chiar aş vrea să mă despart de ea. 

Ei, dar dacă asta e regula, să o las totuşi colegului meu. 

"Să te întorci repede la mine, pensula dragă. Îmi place să mă joc cu tine"

"Unu, doi, trei" - "Sus-jos, jos-sus, sus-jos" ne aminteşte doamna.

Pensula se joacă, braţul meu face gimnastică. 

Am cam terminat. Ce păcat. Când ne mai jucăm?

Pe curând,

Aurelia Cobzaru