Poeziile şi cântecele TOAMNEI

Septembrie (poezie) - din calendar

E septembrie şi-i toamnă.
Frunze cad uşor din nuc.
Cei mai mari se duc la şcoală
Eu sunt mic şi nu mă duc.

Dar spre grădiniţa nouă
Paşii mi-i îndrept în zbor..
Frunze galbene mă plouă
Şi-mi aştern sub paşi covor.


Octombrie (poezie) - din calendar

Au înflorit iar crizanteme
Că-i prea târziu nici nu le pasă
A fost şi soare mai devreme
Şi acum ploaia se revarsă.
Dar mai sunt flori încă-n grădină
Şi ne surâd cu voioşie.
Cuprinşi de blânda lor lumină.
Uităm că iarna stă să vină.


Noiembrie (poezie) - din calendar

Mai fragedă lumină, mai visătoare flori
Noiembrie-i grădină cu stânjenei de nori.
Sunt nori ce se prechimbă-n cristale rotitoare,
Reci fluturi ce se plimbă prin lume cu mirare.
Ei ţi se-aşează-n palmă din zborul lor cel blând.
În dimineaţa calmă plutind pe-un fir de vânt.
Ce-aduce de departe prin aerul curat
Parfum de mere coapte, miresme tari de brad.

Toamna  (cântec) - din calendar
         Muzica. Gr. Teodosiu

A, a, a,
Acum e TOAMNĂ, da!
Iarba-n câmp se veştejeşte;
Frunza-n codru-ngălbeneşte.
A, a, a,
Acum e TOAMNĂ, da!

E, e, e, 

Plăcută vreme e!

Mere, prune, nuci şi pere, 

Noi, avem după plăcere .

E, e, e, 

Plăcută vreme e!

I, i, i, 

Veniţi, copii, la vii!

Strugurele mus se face

Şi nouă mustul ne place.

I, i, i, 

Veniţi, copii, la vii!

O, o, o, 

Se duc cocorii-n stol!

Se duc cuci şi rândunele

Şi ne pare rău de ele.

O, o, o, 

Se duc cocorii-n stol!
  
Toamna (poezie) - despre hărnicie
de Demostene Botez

Toţi acei ce-ntreaga vară
Au lucrat din zori în seară,
Toamna au roade bogate
Au şi fructe, şi bucate ,
Mere,
Pere,
În panere.
Prune
Bune
Şi alune,
Şi gutui
amărui,
Cu puf galben
Ca de pui.
Şi tot felul de legume,
De nu le mai ştii pe nume.

Toamna harnică (cântec) - despre hărnicie

Toamna ne îndeamnă să lucrăm
Tot ce ne-a adus să adunăm.

Refren:
Haide munceşte, harnic să fii
Pe dealuri şi câmpii.

Din livadă, fructe adunăm
Şi cu grijă-n lăzi le adunăm.

Şi legumele de-acum s-au copt.
Să le adunăm, să strângem tot.

Se aud în vii copii cântând
Şi cu veselie culegând.

De pe câmpuri tot s-a adunat
Şi pământu-n brazde s-a arat.

Când pleacă toamna de toate-avem
Şi iarna aşteptăm.

În livadă (cântec) - despre dărnicie

În livadă, sub un pom
Plin de mere coapte
Stă un pui micuţ de om
Şi îi spune-n şoapte:
- Pom frumos de mere plin
Lasă-ţi creanga-n jos
Să mă-nfrupt şi eu puţin
Dintr-un măr gustos.

Dintr-o ramură, de-odat
Cade în ţărână
Un măr roşu, parfumat.
Piciu-l ia în mână.
- Bun e, zău, când muşti din el.
Parc-ai tot mânca.
Mai dă-mi unul tot la fel
Pentru mama mea.

Măru-şi pleacă-ncetişor
Crengile-ncărcate
Şi împarte tuturor
Roadele bogate.