Luni, îl vom observa în imagini, cu atenție, pe Moș Crăciun.
A doua zi, vom salva Crăciunul,
iar renul Moșului (https://www.youtube.com/watch?v=M7imkBRLFuI) ,
drept mulțumire, ne va ajuta în zilele de Marți, Miercuri și Joi,
când vom face pregătiri pentru a primi musafiri
așa cum se cuvine la gospodari și gospodine:
sala de grupă ordonată;
jucăriile și toate lucrurile, cu grijă curățate și la locul lor așezate;
brăduțul alintat, în cântec îngânat;
ceșcuțele colorate, cu iubire încărcate;
invitația inimoasă, pe gustul Moșului aleasă, pentru ceaiul cald și parfumat, unde noi l-am invitat (vineri, 18 decembrie la ”Ceaiul de la ora cinci”);
daruri - surpriză pentru Moș, așezate într-un coș, lucrate chiar de mâinile inimoase, mici, dar foarte curajoase.
Cum Moșul va veni, îi pregătim
o urare de bun venit cântată ...
(din repertoriul grădinițelor ascultată)
Moş Crăciun, Moş Crăciun,
Bine, bine ai venit!
Ce frumoasă sărbătoare
Pentru tine-am pregătit!
Ne străduim să fim cuminţi
Şi frumos să ne jucăm,
Şi să nu stricăm nimic,
Pe părinţi să-i ascultăm!
... și o mulțumire recitată (din folclorul copiilor adunată).
Moş Crăciun, sacul tău
Este încărcat mereu;
În toţi anii ne tot dai
Şi când vii tot plin îl ai.
Dacă eşti aşa de bun,
Ascultă ce vreau să-ţi spun!
Sacu-ntreg dă-mi-l în dar,
Că tu ştii să-l umpli iar.
Moş Crăciun, eu te iubesc!
Ai venit şi-ţi mulţumesc!
Vineri, ne vom îmbrăca de sărbătoare și vom veni la grădiniță, însoțiți de părinți,
pentru ”Ceaiul de la ora cinci”, când îl vom întâlni pe Moș Crăciun.
Începând de Sâmbătă și Duminică,
vom petrece prima vacanță de iarnă din viața noastră de grădinărei.
Emoții calde pentru fiecare în parte,
de la inimoși frumoși!
Cu prețuire, prof. Mimi Aurelia Cobzaru
sâmbătă, 5 decembrie 2015
Pentru colega mea Ina, de Moș Nicolae!
Îmbrățișare
Boț de aur gălbior
De sătuc îți este dor?
Strânge-n pumnișor argint
Și cuvinte de alint.
Ai crescut și tot mai crești
Cu povețe părintești.
Ești iubirea ta de stele
Că te oglindeși în ele!
O urare pentru voi bobocei inimoși
care experimentați viața de echipă, cu iubire și prețuire!
Ghetuţe pline, la noapte!
Cu prețuire, prof. Mimi Aurelia Cobzaru
miercuri, 2 decembrie 2015
Dragi mămici, tătici, bunici!
Astăzi am fost poeți.
Cu bundiță, ie și cămașă, jucându-ne cu sunteul ”r” în cuvinte și onomatopee dar și cu diminutive,
am compus versuri istețe.
Citiți-le și spuneți dacă v-au plăcut ori ba,
să avem și mai multe motive pentru a continua.
Românaș și româncuță
(Mimi și Inimoșii)
Sunt românaș - român mic!
Priviți - mă! Sunt voinic!
Am cămașă și bundiță
Și - am venit la grădiniță!
**********
Sunt româncă - româncuță
Cu părul prins în codiță.
Mi - am pus ie și bundiță
Și - am venit la grădiniță!
Pe mâine!!! Cu tricolorul să ne jucăm!
Cu prețuire, prof. Mimi Aurelia Cobzaru
marți, 1 decembrie 2015
Dragi mămici, tătici, bunici!
Călătoria inimoșilor continuă ...
Deshidem portița spre poenița cu românași și româncuțe.
”Eu sunt român.”
Trei zile, atât câți ani împliniți au inimoșii din grupa mică,
ne vom bucura de portul popular românesc,
de streagul tricolor al României,
de jocul și cântecul popular românesc.
Așa că ar fi minunat dacă, în aceste zile, inimoșii ar purta ia strămoșească
și dacă ar avea la ei tricolorul românesc.
Dacă nu veți reuși, tot va fi minunat
pentru că avem oaspeți dragi: costumul național românesc și tricolorul,
pe lângă muzica populară de joc și cânt.
Iată încă o poveste care le arată copiilor cât este de bine să facem lucrurile împreună, uniți!
Inimoșii au ascultat când au poposit prin poenițele cunoașterii la grădiniță.
O puteți citi pentru voi și pentru inimoși, din nou și din nou.
Cele trei găinuşe
(Elisabeth Herbert; Aude Gertou)
Luni dimineaţa,
două găinuşe, cot-co-dac, se aşează
pe ouă spunând:
„Ce plictiseală este aici! Viaţa nu este deloc amuzantă!”
Deoadată soseşte, plină de
avânt a treia găinuşă, foarte veselă. Ea
se cuibăreşte pe un ou frumos pe care l-a ouat chiar în dimineaţa asta.
Se aşează lângă celelalte două
şi picot, picat!
Cele trei găinuşe povestesc şi
se amuză!
Una dintre ele spune:
„Am putea fi prietene!”
Pe cuvântul meu, când sunt
trei nimic nu mai e greu!
Marţi dimineaţa,
într-un lan de grâu, cot-co-dac,
cele două găinuşe trag de un sac mare de grâu.
„Hopa, sus!”,
strigă ele.
„ Este
prea greu. Nu-l vom putea căra
niciodată.”, se plâng ele.
Chiar atunci soseşte plină de
elan, cea de-a treia găinuşă.
Cele trei găinuşe trag împreună
sacul greu.
„Unu, doi, trei, sus! Hopa, sus!”
Acum sacul se mişcă uşor şi îl
duc repede lângă coteţ.
Pe cuvântul meu, când sunt
trei nimic nu mai e greu!
Miercuri dimineaţa,
într-un colţ al curţii, două găinuşe, cot-co-dac,
repetă un cântec.
Prima găinuşă cântă la clopoţel. A doua găinuşă cântă la tobiţă.
Ooo, ce hărmălaie! O adevărată
harababură! Nori negri prevestesc ploaia.
Dar, ghiciţi ce se întâmplă mai
departe!
A treia găinuşă se apropie
plină de elan şi începe să dirijeze:
„Un, doi, trei: do, re, mi ...”
O muzică minunată se aude
îndată.
Pe cuvântul meu, când sunt trei nimic nu e mai greu!
Joi dimineaţa,
cele două găinuşe ale noastre, pline de ambiţie, se hotărăsc să construiască o
cofetărie de trei stele.
Dar, la prânz sunt tot la
fundaţie!
Descurajate aruncă uneltele:
„Niciodată nu vom reuşi să o terminăm!”
A treia găinuşă se apropie
plină de viaţă şi cele trei găinuşe termină de îndată şi acoperişul.
Ce noroc să fie trei!
Pe cuvântul meu, când sunt
trei nimic nu mai e greu!
Vineri dimineaţa,
cele trei găinuşe sunt deja prietene foarte bune. Şi-au luat câte un coş sub
aripă şi merg la cules de fragi.
Sâmbătă este
ziua cea mare: se deschide cofetăria de trei stele.
Stând în prag, găinuşele urează
bun venit familiei Răţoi: domnul, doamna şi cele trei răţuşte.
Din meniu: boabe de grâu, fragi
şi un mare concert sub clar de lună.
Duminică dimineaţa,
cele trei găinuşe prietene sunt fericite pentru că le-a reuşit ceea ce au dorit
să facă: acum dansează în jurul unui iepure drăguţ.
Un iepure din ciocolată!
„Cranţ, cranţ, cranţ!” Se bucură ele de aroma ciocolatei.
Găinuşele de trei ori se
învârtesc, apoi spre cuiburile lor pornesc ...
Pe cuvântul meu, când sunt trei
nimic nu mai e greu!
*************
La mulți ani însorți, românași și româncuțe! Să rămânem uniți!
Cu prețuire, prof. Mimi Aurelia Cobzaru
vineri, 20 noiembrie 2015
Dragi mămici, tătici, bunici!
În "Grădina grădinăreilor",
portița spre poienița în care CREIERUL a fost tema săptămânii
s-a deschis în fiecare zi cu o întrebare formulată de educatoare.
Fiecare întrebare a trezit curiozități care mai de care mai istețe și îndrăznețe
pentru a-l face pe orice inimos mare. Grija pentru odihnă și somn a fost pe primul plan.
Toate câte s-au întâmplat, cu iubire s-au arătat.
Le-am descoperit în sunete muzicale, dar și rostite în șoaptă și din ce în ce mai tare.
De luni până vineri, rând pe rând,
ne-au stimulat curiozitatea câte o ceșcuță drăguță:
Ceșcuța cea Roșie
Ceșcuța cea Oranj
Ceșcuța cea Galbenă
Ceșcuța cea Verde
Ceșcuța cea Albastru
Ceșcuța cea Indigo
Ceșcuța cea Violet
și câte un clopoțel colorat cu iubire alintat:
Clopoțel Do cel Roșu
Clopoțel Re cel Oranj
Clopoțel Mi cel Galben
Clopoțel Fa cel Verde
Clopoțel Sol cel Albastru
Clopoțel La cel Indigo
Clopoțel Si cel Violet
Clopoțel Do cel Alb.
Fiecare inimos prezent la întâlnirea noastră
și-a îmbogățit "sertărașul cu amintiri"
cu un set de șapte perechi de pijamale colorate.
Dacă sunteți atenți veți vedea că sunt două grupuri:
pentru cel de la roșu la albastru, au lucrat împreună
o mână de educatoare și o mână de inimos curios.
Pentru grupul de pijamale indigo la violet,
mâna de inimos a lucrat singură sub comanda creierului și mai curios.
Se vede că avem nevoie de multe repetări, însă, ar trebui să știți cât de mult ne place
să ne jucăm cu Lala - Pensula și surioarele ei, Sea - Vopsea, Pa - Apa în Can - Borcan - Năzdrăvan.
Muzică, mișcare, culoare, miros, pipăit ...
... poezii, povestioare ... grupe de jucării mari, mici și mijlocii,
rostirea sunetelor ”s” și ”ș” (suflă rece, suflă cald!)...
Ne-am jucat de-a ”să fim atenți la toate simțurile”.
Ne-am odihnit și chiar am dormit.
Pentru creier e foarte bine.
Iată concluziile uneia dintre dicuții:
În timpul zilei facem multe lucruri. Alergăm și ne jucăm. Asta înseamnă că, adesea, corpul tău muncește mult. Și în timpul zilei te gândești la tot felul de lucruri. Asta înseamnă că și capul tău lucrează mult. Ești obosit când corpul și capul tău au muncit mult. Pentru a fi în formă este important să te culci seara devreme, iar dacă ai ocazia să tragi un pui de somn și ziua - somnul de frumusețe.
Iată un joc senzorial și de mișcare preferat de către cei mai mulți copii:
Iată, două povești care să ascută mintea inimoșilor!
Bucle-Negre şi cele trei vrăjitoare
(Elisabeth Herbert; Aude Gertou)
Bucle-Negre este o fetiţă drăguţă cu păr negru şi
cârlionţat.
Mama i-a spus că nu e bine să meargă singură prin desişul întunecat al
pădurii.
Dar Bucle-Negre nu a ascultat-o
pe mama şi, într-o zi, a plecat să culeagă flori în pădure.
O narcisă, două narcise, trei narcise!
Iată un minunat buchet de
narcise pentru mama!
Când a vrut să se întoarcă
acasă, fetiţa nu a mai găsit drumul.
Se lăsase noaptea când a zărit
printre copaci o căsuţă veche şi părăsită. Se apropie, împinge uşa care
scârţâie puternic şi apoi intră. Căsuţa arăta cam ciudat pe dinăuntru. Peste
tot erau găuri de şoricei, iar pe sub masă alergau gândăcei.
Lângă foc a zărit trei cazane
cu poţiune magică: unul mare, unul mijlociu
şi unul mic.
S-a apropiat încet şi a gustat
poţiunea magică din cazanul mare în care erau prea mulţi ochi de broască.
Apoi, a gustat şi poţiunea
magică din cazanul mijlociu. Aici erau prea mulţi solzi de şarpe.
S-a apropiat de cazanul cel mic
şi a gustat din poţiunea magică care i s-a părut foarte gustoasă. A băut din ea
până ce a golit tot cazanul.
Când poţiunea magică a fost
terminată, fetiţei i s-a făcut somn de îndată.
În cea de-a doua cameră când a
întrat, a zărit, agăţat de tavan, un hamac mare din pânză de păianjen. Apoi, un
hamac mijlociu tot din pânză de păianjăn şi mai apoi unul hamac mic.
Hamacul mare era prea sus şi nu
putea urca. Cel mijlociu era prea mare. Din el, ar putea aluneca. Cel mai mic,
fetiţei i s-a potrivit şi obosită, aici a adormit.
Căsuţa nu era părăsită. În ea
locuiau trei vrăjitoare. Când
vrăjitoarele s-au întors acasă, bunica vrăjitoare s-a uitat în cazanul
ei şi a spus cu o voce puternică:
„Cineva a gustat din poţiunea mea magică!”
Mama-vrăjitoare a spus şi ea
puţin mai încet:
„Cineva a gustat din poţiunea mea!”
Iar cea mai mică vrăjitoare a
strigat cu o voce speriată:
„Cineva mi-a băut toată poţiunea magică!”
Pline de supărare, cele trei
vrăjitoare au început să caute vinovatul. Când a intrat în dormitor,
bunica-vrăjitoare a spus cu uimire:
„Cineva a stat în hamacul meu!”
Iar mama-vrăjitoare a adăugat:
„Şi pe-al meu l-a încercat cineva!”
Stigătul ei a trezit-o pe
Bucle-Negre. A speriat-o foarte tare.
Bunica-vrăjitoare a spus cu
îngrijorare:
„Uite ce am făcut, am speriat-o pe fetiţă.”
Iar mama-vrăjitoare a adăugat:
„Şi sigur mama ei o va pedepsi!”
Cea mai mică vrăjitoare i-a
şoptit:
„Dacă o iei pe cărarea din stânga, vei ajunge acasă, la
părinţii tăi.”
Bucle-Negre a ajuns repede
acasă, unde părinţii o aşteptau cu nerăbdare.
Au fost atât de fericiţi când
au văzut-o încât au uitat să o certe!
„În orice caz,
îşi spuse Bucle-Negre, vrăjitoarea cea
mică a fost drăguţă! Mi-a arătat drumul spre casă, cu toate că eu i-am băut
toată poţiunea magică preparată din melci!”
Spune-mi, mami, eu de ce exist?
(Oscar Brenifier; Delphine Durand)
Lui Fil îi place să pună
întrebări, tot felul de întrebări la care este greu să găseşti un răspuns ...
−Spune-mi, mami, eu de ce exist?
−Micuţul meu Fil,
unde găseşti întrebările astea? răspunde mama. Exişti pur şi simplu! Ştii, nu
pot explica chiar toate lucrurile.
− De unde îmi vin întrebările? Îmi vin aşa, în
cap! se gândeşte Fil.
Apoi iese din
cameră, dezamăgit că nu a primit un răspuns la întrebare.
Zof, jucăria
lui preferată, îi şopteşte la ureche:
−Copil drăguţ şi
isteţ, dacă mama nu ţi-a răspuns, hai să întrebăm pe altcineva ... Uite florile
de colo! Întreabă-le, ele de ce există?
Fil se apropie de flori:
−Bună ziua, florilor! Spuneţi-mi, voi de ce existaţi?
−Eu exist, vezi
bine! răspunde o floare.
−Şi eu! răspunde a
doua floare.
−Nu vorbiţi toate
deodată! răspunde a treia floare.
−Prin urmare, voi
existaţi şi asta este tot? întreabă Fil.
Zof îl trage
de mânecă:
−Copil drăguţ şi
isteţ, întotdeauna există răspunsuri, trebuie numai să şe găsim pe cele
potrivite. Dacă florile nu ţi-au răspuns la întrebare, să găsim pe altcineva.
Uite, poate afli de la peretele din faţa ta.
−Spune-mi, perete, tu de ce exişti?
−Eu exist de când
m-a ridicat zidarul! răspunde peretele. Dar sunt sigur că tu nu ştii să zideşti
un perete!
Fil ridică sprâncenele, mirat:
−Ai dreptate, nu
ştiu cum se face asta!
−Peretele ţi-a
răspuns de când există, nu şi de ce există, intervine Zof.
−Da, dar pe mine nu
m-a fabricat nimeni! murmură Fil.
−Copil drăguţ şi
isteţ, nu este adevărat! Pe tine te-au fabricat tatăl tău şi mama ta! Şi pentru
că peretele nu ţi-a dat răspuns, putem să mai întrebăm pe altcineva. De
exemplu, pe grăuntele acela de praf.
Fil se apleacă deasupra
grăuntelui de praf.
−Spune-mi, grăunte de praf, tu de ce exişti?
−Eu nu exist! Eu
sunt nimic. Eu usnt foarte mic, răspunde grăuntele de praf.
Fil deschide ochii mari:
−Aha! Atunci, pentru
a exista trebuie să fii mare? Dar şi eu sunt mic!
−Copil drăguţ şi
isteţ, el îţi spune că nu există şi totuşi vorbeşte cu tine! Nu contează! Nu
contează mărimea – şi cei mici, şi cei mari există. Să-i punem şi pendulei
această întrebare. Ea este un obiect foarte important.
Fil ridică privirea şi, înainte
de a pune întrebarea, priveşte un moment pendula uriaşă:
−Spune-mi, ceasule, tu de ce exişti?
−Ascultă-mă cu
atenţie, micuţule, vreau să-ţi spun un lucru foarte important: existăm atât
timp cât ne mişcăm. Tic-tac, tic-tac ...
−Şi atunci când stau
nemişcat nu mai exist? întreabă Fil.
Zof îl trage de mânecă:
−Copil drăguţ şi
isteţ, nu numai că nu ţi-a spus de ce există, ba, în plus, ţi-a spus şi nişte
lucruri neadevărate. Când dormi, nu te mişti, dar şi atunci exişti! Hei, uite o
muscă! S-o întrebăm şi pe ea.
Fil urmăreşte cu privirea musca
până când acesta se aşează pe pat.
−Spune-mi, muscă, tu de ce exişti?
−Toată lumea ştie
pentru ce exist eu: pentru a depune o mulţime de ouă din care ies o mulţime de
muşte.
−Bine, dar eu nu
ştiu nici să facă ouă şi nici să fac muşte! exclamă Fil.
Zof îl trage de mânecă:
−Copil drăguţ şi
isteţ, tu nu vei putea face ouă, dar sigur într-o zi vei avea şi tu copii. Până
atunci vei continua să exişti ... Uite, poţi să-i pui întrebarea şi acestui
televizor.
Fil se apropie de televizor:
−Spune-mi, televizorule, tu de ce exişti?
−Ce întrebare!
răspunde mirat televizorul. Exist pentru că toată lumea se uită la mine, toată
lumea mă cunoaşte.
−Pe mine, în afară
de părinţi şi de colegi, nu mă cunoaşte nimeni, şopteşte Fil.
Zof îl trage de mânecă:
−Copil drăguţ şi
isteţ, chiar şi când stai singur, tu exişti! Vino să-i întreb şi pe portofelul
acela de pe masă.
Fil ia în mâini portofelul
mamei sale:
−Spune-mi, portofelule, tu de ce exişti?
−Trebuie să îmi pui „dumneavoastră”,
micuţule, pentru că eu sunt foarte bogat. Eu exist pentru a păstra mulţi bani
şi ca să devin din ce în ce mai bogat şi mai umflat.
−Eu nu sunt bogat,
nu am decât o monedă de 50 de bani, pe care am găsit-o alaltăieri pe jos, spune
Fil.
Zof îl trage de mânecă:
−Copil cuminte şi
drăguţ, vei mai găsi şi alţi bani! Şi chiar dacă ai fi sărac, tot ai exista,
nu? Hai s-o mai întrebi şi pe una dintre jucăriile tale ...
−Spune-mi, maşinuţă,
tu de ce exişti?
−Ca să fac „vruum”,
ca să merg cu viteză, pentru a sări prin aer ... ca să te poţi juca cu mine,
iată de ce! răspunde maşinuţa.
−Da, dar eu nu pot
să mă joc tot timpul! Câteodată sunt obligat să învăţ, spune Fil.
Zof îl trage de mânecă:
−Copil cuminte şi
drăguţ, chiar şi când nu te joci, faci alte activităţi şi atunci exişti. Hai
să-i pui întrebarea şi batistei de colo.
Fil ia o batistă din cutie.
−Spune-mi,
batistuţă, tu de ce exişti?
−Pentru ca năsucul
tău să fie curat. Sunt folositoare, ce este atât de greu de înţeles? răspunde
batistuţa.
−Eu, în schimb, nu
sunt atât de folositor, murmură Fil.
Zof îl trage de mânecă:
−Copil cuminte şi
drăguţ, tu te joci cu mine în fiecare zi! Batista este folosită o singură dată
şi apoi este aruncată la coşul de gunoi. Tu, în schimb, eşti aici tot timpul!
Hai, să încercăm să mai gândim şi pe altcineva care ar putea să răspundă la
întrebarea ta!
Fil intră în baie şi se apropie
de vaporaşul său din plastic.
−Hei, vaporaşule, tu de ce exişti?
−O, dar nu este
nevoie să ţipi, eu nu sunt surd! Exist pentru a face o călătorie în jurul lumii
şi turiştii să poată vedea cât mai multe ţări.
−Ei, poftim! Eu n-am
călătorit nicăieri în afară de casa de la ţară a bunicii! spune Fil.
Zof îl trage de mânecă:
−Copil cuminte şi
drăguţ, de fapt el face doar turul căzii şi totuşi există! Atenţie, te strigă
mama la masă! Cred că ţi s-a făcut foame de la atâtea întrebări!
−La masă, Fil!
strigă mama.
Iată, am
pregătit felul tău preferat!
Şi, în plus,
am găsit şi răspunsul la întrebarea ta ...
... Tu exişti pentru că tatăl tău şi cu mine ne-am dorit
un bebe, un mic Fil pe care să-l iubim.
Cu prețuire, prof. Mimi Aurelia Cobzaru
miercuri, 21 octombrie 2015
Dragi mămici, tătici, bunici!
Miercuri, colorați în galben, ne-am jucat de-a boboceii de rață,
de-a puișorii de găină, de-a puiul de om,
bun prilej să exersăm pronunțarea vocalelor,
dar și intonația în propoziții afirmative, exclamative și interogative,
strigat și șoptit, distractiv și educativ.
Distrați-vă cu noi bătând din palme, strigând și șoptind, după caz:
(Bate din palme.)
A! A! A!
(Strigă cu mâinile pâlnie la gură.)
Antonia! Antonia! Antonia!
(Șoptește.)
Antonia are alune.
A! A! A!
Andrei! Andrei! Andrei!
Andrei are abecedar.
E! E! E!
Edi! Edi! Edi!
Edi este educat.
I, i, i!
Ioan! Ioan! Ioan!
Ioan iubește.
O! O! O!
Oana! Oana! Oana!
Oana, obosești?
U! U! U!
Ulise! Ulise! Ulise!
Ulise urmează ursulețul!
Ă! Ă! Ă!
Răducu! Răducu! Răducu!
Răducu mănâncă mărul.
Î! Î! Î!
Îngerașul întreabă:
Aceasta este inimoasa (inimosul) Antonia (Sofia, David, Leo, Luca, Matei,
Robert, Edi, Luca, Maria, Sofia, David, Andrei,
Cristina, Nicoleta, Maria, Teo, Ioan, Radu)?
Îngerii răspund strigând:
Da! Aceasta este chiar inimoasa (inimosul) Antonia (Sofia, David, Leo, Luca, Matei,
Robert, Edi, Luca, Maria, Sofia, David, Andrei,
Cristina, Nicoleta, Maria, Teo, Ioan, Radu)!
În grădina
grădinăreilor, toate lucrurile pot fi însuflețite,
și toate cele
însulefțite au un nume:
Țel - Clopoțel
Ion - Creion
Rița - Gărgărița
Lala - Pensula
Lap - Dulap - Pat - Fermecat
Lap - Dulap - Raft - Kraft
Rat - Cerat cel Colorat
Rat - Cerat cel Negru
Rat - Cerat cel Alb
Sea - Vopsea.
Distrați-vă născocind împreună alte nume însuflețind lucruri,
dar și strigând pe nume rude, prieteni;
iar alte idei de vă vin, spuneți-ne și nouă.
Ne devem mâine, în verde, să luăm aminte
și să pictăm cuvinte - nume de personaje născocite și însuflețite,
din ”grădina grădinăreilor” ițite.
Aurelia Cobzaru
marți, 20 octombrie 2015
Dragi mămici, tătici, bunici!
Încet, încet,
folosindu-ne de bucuria culorilor,
descoperim că
fiecare zi are un nume: Luni, Marți, Miercuri, etc.
și cum arată "numele"
fiecăruia dintre noi, colorat.
Pas cu pas,
intrăm în poienița cunoașterii de sine
și suntem
stimulați să intuim ce este o amintire.
Așa că azi,
am
luat acasă pe micul Țel - Clopoțel,
să ne amintească
de cântecelul "Bună dimineața,
Clopoțel!"
și eticheta
cu "numele",
să ne amintească de "sertărașul cu amintiri"
- micul depozit cu lucrări - portofoliul
copilului "grădinărel".
Folosirea etichetelor este un prilej de a stimula concentrarea atenției,
spiritul de observație, dar și de a recunoaște culorile principale sau cuvinte scrise.
Copiii află date despre ei și, pentru că ordinea lor în"Prezența inimoșilor"
este de la "cel mai vârstnic" "la cel mai tânăr",
culorile sunt în ordinea ROGVAIV (roșu, oranj, galben, verde, albastru, indigo, violet).
Pe "sertărașul cu amintiri", copiii găsesc cifrele de la 1 la 3
(atât cât prevede programa pentru grupa copiilor de 3 ani)
și cantitatea în steluțe pentru fiecare număr.
Toate acestea în timp ce ne obișnuim "să locuim" împreună
și să facem lucruri singuri.
Ne vedem mâine, ... în galben!!!
Să ne sporim atenția și să fim mai vigilenți!
Aurelia Cobzaru
duminică, 18 octombrie 2015
Dragi mămici, tătici, bunici!
Drumul "Spre grădiniță" devine
din ce în ce mai sigur,
astfel încât zâmbetul să rămână mereu pe
chipul boboceilor inimoși.
Ici, colo, din ce în ce mai rar,
o emoție de nesiguranță încearcă să intre
în grădina inimoșilor,
însă învățăm să o transformăm în curajul
de a ne satisface curiozitatea.
În "Grădina grădinăreilor" se ivesc
tot
felul de potecuțe colorate desprinse din Soare
și din bucuria oamenilor de a merge mai
departe prin copiii lor.
Povestitoarele - educatoarele aprind scânteioarele
să
lumineze cărarea spre poienița lui EU
în care inimoșii pot simți cum sunt UNICI.
Fiecare inimos va spune:"Eu sunt unic."
Le vom deschide rând pe rând portița spre poienițe
în care vor răsuna din ce în ce mai îndrăzneț observații ca:
"Eu am un nume." "Eu am un corp." "Eu am grijă de corpul meu." "Eu am o minte." "Eu am grijă de mintea mea."
Cât va dura călătoria, asta nimeni nu
poate ști.
Începem LUNI - în roșu, să ne lăsăm captați și să vorbim despre noi,
continuăm MARȚI - în portocaliu pentru a ne odihni emoțiile și trupul,
apoi, MIERCURI - în galben, să ne sporim atenția și să fim mai vigilenți,
urmăm JOI - în verde, să luăm aminte,
iar VINERI - în albastru pentru a ne liniști
și a povesti despre călătoria noastră.
Fiecare va căuta în voie, după trebuințele
sale,
și își va îmbogăți "sertărașul cu amintiri".
Educatoarele - povestitoarele vă așteaptă
sănătoși, voioși, prietenoși! Cu prețuire, prof. Mimi Aurelia Cobzaru
