Sufletul plastilinei

Sara-Gabriela a lucrat:

 "un măr pe o simfonie de culori" 

și a cântat:

"Am un măr rotund, rotund

Și în el ascund, ascund

O sămânță, două

Și trei dacă plouă

Patru, de e soare

Cinci, daca-i răcoare

Șase, șapte, opt

Când mărul e copt."

A testat de câte repetări are nevoie să cânte fără sprijin 

un cântec pe care l-a mai auzit anul trecut, 

dar  pe care nu și-l amintește deloc.

Filip este cât se poate de mândru de "Șarpele zburător".

Filip și "bradul în multe culori"

Diana și "Flori vesele"

Sergiu și "pământul cu picurii și florile"

Modelul educatoarei lucrat la fața locului 

 te poate face mare dacă nu îți umblă la aripioare.

Așa s-a ajuns la "mărul pe o simfonie de culori", dar și la "grădina grădinăreilor".

Încet, încet, inimoșii au însuflețit plastilina în fel și chip.

După amiezile săptămânii care a trecut, 

sufletul plastilinei s-a așezat într-o grădină colorată: Grădina grădinăreilor.

Aici, vedeți cum a crescut grădina de la o zi la alta.

Întâi, au fost florile.

O bilă mică și verde s-a întins între degetele mare și arătător sub atingerea ambelor palme 

într-o insulă de iarbă pe o tavă albă, albă.

O bilă mare și verde s-a prins să se subțieze într-un șerpișor lung, 

nici prea subțire, nici prea gros, 

îndoit frumos pe din două să crească în tulpină cu o frunză de floare nouă.

 Sprijinită cu răbdare în iarba nerăbdătoare să primească inimoasa floare.

O bilă mică și galbenă a prins viață în polenul - miez de soare. 

Adrian se bucură atunci când însuflețește plastilina cu rădăcini 

să o susțină pe cea care va râde cel mai tare în grădină, o floare cât se poate de fină.

 O bilă mărișoară și colorată cum a vrut inimosul

 s-a înfiorat într-o sfoară subțirea și s-a împărțit în câte petale a vrut floarea.

S-a lăsat atinsă între degetul mare și arătător, 

apoi, îmbrățișată de bănuțul auriu rupt din soare.

Sara-Gabriela s-a întors de la o partidă de șah să însuflețească grădina 

cu o floare-n patru petale a simfonie mirositoare.

                                       Sergiu iubește tot ceea ce face. Grădina crește și tot crește.

Filip se lupă cu capacitatea de a rămâne atent. 

Îi place să însuflețească totul. 

 Atinge plastilina cu râsul lui ștrengăresc, pe alocuri ușor prea îndrăzneț 

și o înalță copăcel înflorit de primăvară.

Diana a însuflețit plastilina într-un copcel înflorit
și toată grădina s-a "împrămăvărit" cu un inimos chiuit.

Alte bile galbene și roșii s-au prins a crește în ciupercuțele otrăvitoare 

dar frumoase foc, bune de privit și nu de atins.

O prințesă și un inel din plastilina însuflețită într-o margaretă, de Diana însăși.

Și Mimi a însuflețit frumos ceva maro, ceva verde, ceva galben și ceva alb 

într-un coș cu margarete pentru inimoși băieți și inimoase fete.

Au apărut acolo arici, chiar și o pisică în copacul Dianei. Un dinozaur și un coș cu ouă colorate.

I-am găsit un loc pe raftul din dulapul Ateierului de Arte pentru a ne fi cât mai aproape. A fost de ajuns o atingere inimoasă a educatoarei și imaginația inimoșilor a-ntrecut orice așteptare.
O mulțime de idei "licuresc" într-o minte de inimos.
Doar să fie doamna pe aproape,  "etapele de producție" să le arate .
Ține foarte mult de experiența ei și de ascultarea inimoșilor.

Sigur că va crește grădina copilărește. Acum ascultă povești și poezii, cântece și multe alte melodii.

Tot ce știe grădina acum e să viseze. 

Într- zi, când va crește îndeajuns de mare va povesti și ea această întâmplare.

                                          Când te gândești că totul a început cu o floare. 

                                                              Aurelia Cobzaru