Buna seara!

Astăzi am început o altă lună: luna FEBRUARIE. Suntem mici (şi majoritatea), am uitat sa întrebăm acasă cum se numeşte luna care urmează după IANUARIE. Unii, care am întrebat, nu ne-am amintit. E destul de dificil. Însă, educatoarea ştie. Ne-a arătat chiar şi eticheta cu numele lunii. Numele e scris cu alb ca şi fulgii de nea, iar fundalul este albastru. Simţim RECE ca şi atunci când ne ciupeşte vântul de iarnă care bate acum afară de îngheaţă apa pe trotuare şi face un gheţuş bun pentru ... patinat. 

Azi, Teo şi Răzvi şi-au adus fiecaresăniuţa la grădiiţă. Aşa că, am avut toată ziua "în vizită" două săniuţe pe care le-am observat cu atenţie. Una cu tălpi din metal, lucioase, cu vârfurile întoarse, cu pod de scândurele aşa, ca în cântecul pe care ni l-au cântat  educatoarele şi pe care Sara-Maria îl ştie de acasă şi îl cântă foarte frumos. Cealaltă sanie, albastră, din plastic  avea şi centură de siguranţă. Ne-a plăcut să cântăm (doar primele două strofe) şi, mai ales, să urcăm pe sanie care, o clipă, pentru fiecare, a fost un fel de scenă. De acolo am recitat poezii şi cântece de iarnă.
Din păcate, săniuţele au plecat şi noi ne-am continuat jocurile cu numere şi cifre, sunete vorbite şi litere, sunete muzicale care coboară şi urcă la fel ca şi săniuţa: la vale, la deal.
Educatoarea ne-a arătat că pe terenul întins, aşa ca pe strada grădiniţei noastre, săniuţa trebuie trasă. Pe terenurile în PANTĂ, săniuţa alunecă singură. Dacă panta e înclinată foarte mult, săniuţa alunecă mai repede. Dacă panta este înclinată mai puţin, săniuţa are viteză mai mică. Noi, inimoşii, mai avem de crescut până să avem "permis de conducere" pentru săniuţele care vor să circule singure şi cu viteză pe un deal. Deocamdată bunul sau buna, mama sau tata trage săniuţa pe străduţele din jurul blocului. Cei mai norocoşi ajung la derdeluş şi se dau cu viteză împreună cu tata sau chiar cu mama, ori cu fraţii, verişorii mai mari şi cu experienţă.

A fost destul pentru o zi. Suntem încă mici faţă de copiii de la grupa care ne-a găzduit pentru vizionarea spectacolului de circ, însă mai mari decât surioara Sarei-Gabriela ori a Sarei-Maria. Avem timp să creştem.

Mulţumim pentru ajutorul vostru în desfăşurarea proiectului JOCURILE COPIILOR, IARNA.
În continuare vă dorim să aveţi GÂNDURI FRUMOASE şi  RĂBDARE.

După cum ştiţi deja, se pregăteşte proiectul PISICA.


Tot atât de important!
Azi, într-unul din momentele când ne-am întors se la baie, pe hol era un tătic de la grupa FURNICUŢELOR. Cum aştepta el, şi cum inimoşii noştri sunt delicioşi, a intrat cu ei în vorbă decent şi încântat. Tăticul a aflat cum îi cheamă, câţi ani au, cine sunt educatoarele lor.
I-am întrebat pe copii dacă îl cunoaşte pe domnul cu care stau ei de vorbă. "NU", au răspuns ei. 
Am observat că inimoşii noştri intră în discuţie foarte uşor chiar şi neîntrebaţi (ei înşişi abordează) cu persoane necunoscute lor. Poate că ar trebui să îi învăţaţi pe copii că nu se intră în vorbă cu NICI O PERSOANĂ PE CARE NU O CUNOSC.
La grădiniţă, dacă educatoarea prezintă o perosană, copiii pot vorbi cu acea persoană. Altfel, NU.
În parc, pe stradă, în faţa blocului, în magazin, etc., dacă întâlnesc perosane necunocute care vor să le vorbească, este bine să le spună: "Îmi pare rău, nu te cunosc şi tata nu îmi dă voie să vorbesc cu tine." Imediat să se îndrepte către mama, tata sau cine îl însoţeşte.
Ce spuneţi, poate fi important acest comportament pentru securitatea copiilor?

  Acorduri numai bune de ascultat !

Weekend plăcut!