Dragi mămici, tătici, bunici!
Ne-am privit pe dinăuntru și am fost atenți la tresăririle
noastre.
Iată cum și emoțiile au un nume: bucuria, tristețea, frica, furia.
Știm
cum le-am încercat și am văzut cât de dificil sunt de controlat.
Așa că vom exersa atenția și răbdarea
care ne ajută să ne cunoaștem și să ne stăpânim.
care ne ajută să ne cunoaștem și să ne stăpânim.
Avem jocuri pentru asta: ”O
îmbrățișare”,
”Sunt un coleg bun. Am grijă ca fiecare coleg al meu să se simtă
bine.”,
”A!A!A! Antonia!!!...”, ”Batem palmele atent și cânt (recit, fluier, etc.)”.
Și ... cuvinte pe care le folosim, încetul cu încetul.
Și ... cuvinte pe care le folosim, încetul cu încetul.
Ne va ajuta Mioara - Inimioara
care a lipsit o vreme de la grădiniță.
Ca de obicei, e numai zâmbet. Tocmai și-a schimbat coafura
și fericirea o face mult mai strălucitoare.
și fericirea o face mult mai strălucitoare.
În fiecare dimineață, Mioara - Inimioara ne va dărui din buna ei
dispoziție,
în cazul în care vom fi triști sau furioși din diverse motive.
Temele propuse în această săptămână nu sunt într-un proiect,
dar ele sunt strâns legate de proiectele”Chipul Apei” și ”Drumul inimioarei”.
Avem la îndemână povestea, cântecul, poezia, jucării,
pensule, vopsele colorate, creioane cerate și creioane - cărbune, carioca și plastilină.
Iată, cum vom începe!
”A fost odată ca niciodată, un băiețel cu numele Bulgăre de Bucurie.
Cât era Soarele pe cer se rostogolea în lumina albă și caldă.
Se bucura strălucind în toate culorile.
Râdea zgomotos, iar râsul său mișca aerul încolo și încoace, în direcții diferite.
Se năștea astfel Vântul de Bucurie cel cald și multicolor din care a crescut dorul călător.
Dar asta e altă poveste care spusă acum mult prea repede v-ar crește.”
(fragment din povestirea ”Bulgărele de Bucurie” de Aurelia Cobzaru)
dar ele sunt strâns legate de proiectele”Chipul Apei” și ”Drumul inimioarei”.
Avem la îndemână povestea, cântecul, poezia, jucării,
pensule, vopsele colorate, creioane cerate și creioane - cărbune, carioca și plastilină.
Iată, cum vom începe!
”A fost odată ca niciodată, un băiețel cu numele Bulgăre de Bucurie.
Cât era Soarele pe cer se rostogolea în lumina albă și caldă.
Se bucura strălucind în toate culorile.
Râdea zgomotos, iar râsul său mișca aerul încolo și încoace, în direcții diferite.
Se năștea astfel Vântul de Bucurie cel cald și multicolor din care a crescut dorul călător.
Dar asta e altă poveste care spusă acum mult prea repede v-ar crește.”
(fragment din povestirea ”Bulgărele de Bucurie” de Aurelia Cobzaru)
Inimoșii vor fi stimulați să pună întrebări.
Așa că, LUNI, vom căuta răspuns
la întrebarea ”Ce e vântul?”.
Dacă iarna, este un vânt de bucurie sau nu, vom vedea.
Însă cu siguranță, în sala de grupă, la adăpost,
ne vom putea transforma în Bulgărași de Bucurie și vom face aerul să se miște vesel.
Ar fi bine să aduceți o eșarfă sau un batic de mătase, dacă aveți pe acasă.
MARȚI, vom căuta răspuns
la întrebarea ”Cine este Biuța-Vrăbiuța?”.
Ea are încă două prietene pe care le vom hrăni
cu câte un covrigel cât un năsturel.
Cum va fi un grup de trei gureșe, ne va interesa numărul și cifra 3.
Apoi, vom inventa un cântecel ciripit
și acompaniat de mânuțele noastre perechi.
MIERCURI, vom răspunde
la întrebarea ”Cum se fac, din plastilină, bulgărași de nea ?”.
Inimoșii care doresc pot încerca să modeleze oameni de nea.
JOI, vom căuta răspuns
la întrebarea ” Ce e Soarele?”.
Ne vom juca de-a întrebarea și răspunsul
recitând poezia ”Cântecul Soarelui” de Grigore Vieru.
VINERI, vom transforma soarele într-o minge călduroasă,vom vedea cum știe ea să sară
și ne vom juca
”Sări minge - minge, jos!”
SÂMBĂTĂ și DUMINICĂ,
Hai, la joacă-afară, cu mami, tati ... poate și cu o sănioară!
Pe mâine, cu BUCURIE!!!!
Mini Album Foto
Fulgi de nea, la fereastra mea
Baloane colorate, cu aer umflate
Sectorul ”Științe”, caut un nume ... poate Laboratorul de cercetare?
Așteptăm sugestii de la părinții inimoșilor ...
Sectorul ”Arte” ... ”Atelierul artiștilor inimoși”...
Colecția de evantaie CURCUBEU (ROGVAIV)
Ce se poate face cu evantaiele? ... Veți vedea!!!
Vacanță colorată!!!!!!
Cu prețuire, prof. Mimi Aurelia Cobzaru
Din Jurnalul educatoarei, în săptămâna 25 – 29 ianuarie 2016 (partea I)
RăspundețiȘtergereAm râs zgomotos împreună cu Bulgăraș de Bucurie, folosindu-ne de cele șapte ”sunete vorbite” și rostite cu gura deschisă.
Ne-am jucat ”de-a întrebare și răspuns”, folosind întrăbările și căutând împreună răspunsul printr-o adevărată acțiune de ”cercetare”.
”Ce e vântul?”
Am fost atenți la jocurile-exerciții de respirație cu sunete vorbite, râsete. Am simțit cum fără aer nu ne simțim bine deloc. Ne sufocăm. Acum, suntem siguri că aerul e un bun prieten pentru noi toți. Poate fi și o jucărie minunată pentru toți cei cărora le place să se joace. Așa că, am prins aerul într-un balon, apoi i-am dat drumul să iasă zgomotos. Bun prilej de exerciții pentru a ne întări organismul pe toate planurile. Ne-am jucat cu fulgii de zăpadă confecționați din hârtie care zburau în bâtaia vântișorului cald făcut de uscătorul de păr. Am lansat eșarfe colorate în aer, eșarfe care au plutit până la podea prin aer. Zilnic, ne-am răcorit blând cu evantaiele colorate. Bun prilej pentru exersarea denumirii zilelor săptămânii și a culorilor principale.
”Cine este Biuța - Vrăbiuța?”
Biuța - Vrăbiuța, Mimi - Vrăbiuța și Crenguța - Vrăbiuța! Am hrănit trei vrăbiuțe. Am sărit ca ele și le-am așezat în același cuib. Am ”scris” cifra 3. Un început bun în lumea numerelor naturale și în cea a scrierii. Am fost atenți la poziția corpului în timpul scrisului, la cum ținem carioca în mână. Avem nevoie de timp pentru a exersa. Azi o picătură, mâine alta, vom întări bulgărașii de bucurie, astfel încât să se poată rostogoli cu știință prin lumea mare. S-a văzut că, pentru cei cu știință, este mai ușor. Să avem spor la folosit carioca în mod corect!
Ne-am jucat cu-n cântec vesel câte unul, câte doi și apoi iute, câte trei. ”Vrăbiuța”, în interpretarea Adriana Drăguț (https://www.youtube.com/watch?v=zldqxNKbvVA)
Din Jurnalul educatoarei, în săptămâna 25 – 29 ianuarie 2016 (partea a II-a)
RăspundețiȘtergere”Cum se fac din plastilină bulgărași de nea?”
Plastilina este minunată, pentru că mușchii mici ai mâinii au de lucru! Zilnic, chiar și acasă, puteti să aveți un colțișor în care plastilina să fie frământată oricum. Creativitatea este peste tot. Dar atenția să fie așezată la loc de cinste: ”Sunt atent să țin plastilina doar pe masă. Dacă a căzut o bucățică pe jos, imediat o aduc înapoi pe masă!” Aceasta este o regulă bine de exersat. Cuvintele să fie legate de acținea pe care are nevoie să o facă.” Ești atent! / Cum faci să nu o scapi pe jos? / A căzut?/ Ce faci? / Este jos. Hai să o ridicăm! De ce nu o las pe jos? Pot să calc fără să vreau ”. Copilul va alege să experimenteze totul. Dar, aceasta este altă poveste.
Minunatul Soare a pătruns printre nori și a supărat ochișorii inimoșilor.
- Uf! Mă orbește steaua aia! a spus unul dintre ei.
- Nu e stea, e Soarele! a corectat un altul.
- Ce e o stea? am întrebat eu. Dar Soarele, ce e oare?
Așa s-a născut în clasa noastră, următoarea întrebare.
”Ce e Soarele?”
Ori de câte ori razele de soare pătrund curajoase pe fereastră, inimoșii închid ochișorii. Imediat aud voci plângăcioase: ”nu mai văd, mă dor ochii”.
- Soarele e bun. Cu măsură. Decât să mă plâng, poate că ar fi mai potrivit să iau măsuri. Ce să facem?
- Strângem jaluzelele. Iar lumina este ... ”mai puțină”. Folosim ochelari de soare.
Am vorbit despre căldura și lumina de la Soare. E o uriașă minge de foc.
Am discutat despre focurile pe care le fac oamenii. Așa am aflat că tații fac focul și se ocupă de grătar în cele mai multe dintre familiile inimoșilor. Copiii nu se pot juca cu focul. E foarte periculos.
Am pus accent pe cum ne protejăm de lumina soarelui și de răcoarea iernii.
Ne-am întors la jocul ”întrebare și răspuns” , de data aceasta, pe roluri.
Am văzut cum arată poetul Grigore Vieru. Este prima dată de când lucrez cu grădinăreii când un copil de 4 ani mă întreabă: ”Trăiește?” Nu m-am așteptat la ”gândul” acesta de la un copil de grupa mică. O clipă nu am știut dacă să las întrebarea neauzită.
Copilul mă privea atent și încrezător că eu îi voi răspunde ca de fiecare dată.
I-am răspuns: ”Nu! A plecat, dar ne-a lăsat poezia aceasta și multe altele, pe care le vei citi când va fi timpul.”
Mai departe, am întrebat, am răspuns, în poezia ...
”Cântecul soarelui”
de Grigore Vieru
– Soare-soare, domn bălai,
Spune, câte raze ai?
– Zău că nu ştiu, măi nepoţi,
Câte am, ajung la toţi!
– Soare-soare, domn frumos,
La câţi dai lumină jos?
– Nu ştiu, eu mă socotesc
Pe câţi mângâi şi-ncălzesc!
Din Jurnalul educatoarei, în săptămâna 25 – 29 ianuarie 2016 (partea a III-a)
RăspundețiȘtergere”Cum țin carioca-n mână când lucrez pe fișa bună?”, a fost o complicată întrebare.
”Cu mânuța mea în mâna educatoarei, am lucrat pe fișă cu știință și răbdare!”
Am făcut noi și alte jocuri, am pictat, am colorat, am cântat, am dansat. Am prezentat doar firul tematic al săptămânii (accent pe experiment și întrebare – răspuns).
Ne-am folosit de baloane și evantaie colorate.
Pentru acasă, copiii au primit fișe despre numere și cifre, cu puncte și liniuțe de unit, lucrate cu educatoarea, și un avion de colorat de lucrat împreună cu mama, tata sau surioara.
Au mai primit și o colecție de șapte evantaie colorate, fiecare după culoarea fiecărei zile în ordinea lor din curcubeu: ROGVAIV. Cine a lipsit, poate să își completeze colecția. Evantaiele îi vor așteapta, din semestrul viitor, într-un coșuleț, la Sertărașele cu amintiri. Este foarte important să își facă această colecție, nu pentru că ar fi valoroase evantaiele ca obiecte, ci pentru că se creează o legătură cu activitatea de la grădiniță. Se transferă în familie, acasă. În felul acesta, copiii intuiesc sensurile ”mersului” la grădiniță.