Pe drumul spre grădiniţă,
Din strada mare până la portiţă,
Putem întâlni tot felul de vieţuitoare.
E o lume uimitoare.
Vrăbiuţe şi pisici,
Chiar şi câini găseşti pe-aici.
Chiar și plante, fel de fel
Și familia Ghiocel.
Într-o zi, am întâlnit,
Sub soarele strălucit,
Un mic stol de vrăbii,
Gureşe corăbii,
Ce-au găsit cădiţă
Pentru o băiţă
Într-o groapă-n stradă,
Lumea să le vadă.
În altă zi am întâlnit
Un motan cam ciufulit
Cu blăniţa de cărbune.
”Eu mă tem”, părea a spune.
De el m-am apropiat.
Fusese accidentat.
Un ochi nu îl mai avea.
”M-am luptat”, el mieuna.
”Cu un motan mai voinic
Lângă un container mic.
M-a zgâriat atât de tare
Şi-am pierdut un ochi.
Mă doare.”
Nu e bine să loveşti,
Aşa poţi să te răneşti.
Mai bine să foloseşti
Doar cuvinte pisiceşti.
Aşa cum fac inimoşii,
Grădinăreii voioșii.
Ştiu să se joace frumos,
Ei nu se bat fioros.
Nu zgârâie şi nu muşcă,
Cu jucării nu aruncă.
Grădinăreii voioșii.
Ştiu să se joace frumos,
Ei nu se bat fioros.
Nu zgârâie şi nu muşcă,
Cu jucării nu aruncă.
Când furia îi cuprinde,
Fiecare, cu răbdare o surprinde.
O închid în pumnişor
Şi-i dă drumul către nor.
Vântul o ia pe aripă
Şi-o alintă-ntr-o clipă.
Îi spune poveşti de dor
Şi-o adoarme-ncetişor.
Apa sus o răcoreşte,
Iar lumina o topeşte.
Cât ai spune 1-2-3 ...
Ups! Furia nu mai e.
Cu o-mbrăţişare
De educatoare
Îşi aminteşte fiecare
Câte comori cu el are.
Cum poartă-n inimioara lor
Răbdarea buneilor.
Cum pot folosi cuvinte
Să rezolve orice conflicte.
Săptămâna aceasta vă invit pe toţi, cu mic
cu mare,
să folosim cuvintele potrivite cu răbdare!
Jucându-ne cu voie bună
Doar împreună ...
Cu vrăbiuțe drăguțe,
Cu câini, pisici, cercuri şi cărţi,
Cu bunici şi cu nepoţi.
Să citim, să povestim
Și mai răbdători să fim.
Pentru că bunicii sunt întotdeauna un
munte de răbdare
și un sac de povestioare,
propun ca tema săptămânii să fie:
”Buni, te rog, citește-mi o poveste!”
Cine nu are bunei
la îndemână,
vă dau idei.
Un tătic sau o mămică,
frate, soră sau vecină
luăm răbdarea în inimioară
şi-o păstrăm să nu ne doară.
Iară acum, tema este:
Tati (mami, soră, frate, tanti),
te rog, citește-mi o poveste!
Dragi părinți,
pagina inimoşilor grădinărei
accesaţi
şi veţi găsi o povestioară pe zi,
pe care să o citiţi cu inimă de copii.
Ajutați-i pe bunei! Luați răbdare de la ei!
Sunt sigură că veţi reuşi să treceţi prin
timp cu povestea de braţ
și împreună cu puii dumneavoastră să vă bucurați.
Rămâneți atenți!!!!!
O săptămână împreună!!!!
Cu prețuire, prof. Mimi Aurelia Cobzaru
***
Vineri, 26. 02. 2016
Cu o poveste pe zi am introdus teme:
Pisica - observare
Propoziția interogativă (Cine a spus Miau?)
Forme geometrice: Cercul
Săritura de pe loc, înainte și înapoi
Noțiuni de spațiu: afară - înăuntru
Nonculori: Alb - Negru (șiretul de șnuruit la mănuși: negru / la carnețel: alb)
Șnuruire - abilitate practică
Audiție muzicală
Cu o poveste pe zi, am sperat să ne apropiem și mai mult:
educatoare - copil,
bunici / părinți / frate / soră - copil,
copil - copil.
Am încheiat cu prezentarea cărții de povești cu poze căreia i-am cântat:
”Carte de povești cu poze
Astăzi eu te răsfoiesc
O povață de la viață
De la tine să primesc.”
Ne-am amintit poveștile spuse în acest proiect
și ce am învățat de la fiecare.
Pot fi curios. Sunt atent la ce e în jur, îmi pun întrebări,
caut răspunsuri (Cine a spus Miau?),
folosesc mintea și cuvintele să rezolv conflictele (Șoricelul și Creionul),
apa te face curat (Trei pisoi), putem împărți lucruri,
împreună ne putem simți bine (Mănușa).
Poveștile au fost spuse sau citite de pe carte.
E mai ușor de urmărit o poveste spusă. Doamna ne privește tot timpul.
Când citește, ochii doamnei sunt îndreptați mult timp spre carte.
Atunci, atenția noastră e mai greu de atras.
Doar vocea șoricelului sau a motănelului ne țin atenți.
Doamna știe să vorbească pisicește
și atunci devenim mai curioși să vedem ce s-a mai întâmplat.
Cartea de colorat este o provocare minunată.
Cei mai mulți trebuie să mai creștem.
Suntem mici și începem să ne familiarizăm
încet, încet cu coloratul după model.
Avem nevoie să vedem, să exersăm.
Avem nevoie de părinți foarte răbdători și îngăduitori
pentru că după toată joaca noastră,
s-ar putea ca frumoasa noastră carte de colorat
să nu arate așa cum și-ar dori mami sau tati.
Avem de lucru și la ținut carioca în mână.
Nu înțelegem de ce ne așează doamna carioca să o prindem între degețele.
Doar și așa cum o ținem noi, carioca știe să lase urme pe desenul de colorat.
Uf! Chiar nu înțelegem!
Dar, nu-i nimic. Vom crește noi mari! ....
Mai avem să vă spunem că ne place mult, mult de tot să colorăm!
E un început! Ne dorim succes!
Până data viitoare să desenăm împreună cu mami/tati/buni/frate/soră
în carnețelele confecționate la grădiniță personaje,
scene din poveștile din proiectul nostru! Apoi le aducem să le prezentăm colegilor.
Mini album Foto
22 - 26 februarie 2016
Harta proiectului
Pisicel
Coasem nasturi
Motănei ... din CD-uri uzate și resturi de cartoane colorate
Cercuri pentru gimnastică
Măști de pisicuțe
De-a transportatorii ... așează-mă la locul meu ...
O pereche de mănuși - șnuruire
Mănușa - desen liber
Cu prețuire, prof. Mimi Aurelia Cobzaru
***
Vineri, 26. 02. 2016
Cu o poveste pe zi am introdus teme:
Pisica - observare
Propoziția interogativă (Cine a spus Miau?)
Forme geometrice: Cercul
Săritura de pe loc, înainte și înapoi
Noțiuni de spațiu: afară - înăuntru
Nonculori: Alb - Negru (șiretul de șnuruit la mănuși: negru / la carnețel: alb)
Șnuruire - abilitate practică
Audiție muzicală
Cu o poveste pe zi, am sperat să ne apropiem și mai mult:
educatoare - copil,
bunici / părinți / frate / soră - copil,
copil - copil.
Am încheiat cu prezentarea cărții de povești cu poze căreia i-am cântat:
”Carte de povești cu poze
Astăzi eu te răsfoiesc
O povață de la viață
De la tine să primesc.”
Ne-am amintit poveștile spuse în acest proiect
și ce am învățat de la fiecare.
Pot fi curios. Sunt atent la ce e în jur, îmi pun întrebări,
caut răspunsuri (Cine a spus Miau?),
folosesc mintea și cuvintele să rezolv conflictele (Șoricelul și Creionul),
apa te face curat (Trei pisoi), putem împărți lucruri,
împreună ne putem simți bine (Mănușa).
Poveștile au fost spuse sau citite de pe carte.
E mai ușor de urmărit o poveste spusă. Doamna ne privește tot timpul.
Când citește, ochii doamnei sunt îndreptați mult timp spre carte.
Atunci, atenția noastră e mai greu de atras.
Doar vocea șoricelului sau a motănelului ne țin atenți.
Doamna știe să vorbească pisicește
și atunci devenim mai curioși să vedem ce s-a mai întâmplat.
Cartea de colorat este o provocare minunată.
Cei mai mulți trebuie să mai creștem.
Suntem mici și începem să ne familiarizăm
încet, încet cu coloratul după model.
Avem nevoie să vedem, să exersăm.
Avem nevoie de părinți foarte răbdători și îngăduitori
pentru că după toată joaca noastră,
s-ar putea ca frumoasa noastră carte de colorat
să nu arate așa cum și-ar dori mami sau tati.
Avem de lucru și la ținut carioca în mână.
Nu înțelegem de ce ne așează doamna carioca să o prindem între degețele.
Doar și așa cum o ținem noi, carioca știe să lase urme pe desenul de colorat.
Uf! Chiar nu înțelegem!
Dar, nu-i nimic. Vom crește noi mari! ....
Mai avem să vă spunem că ne place mult, mult de tot să colorăm!
E un început! Ne dorim succes!
Până data viitoare să desenăm împreună cu mami/tati/buni/frate/soră
în carnețelele confecționate la grădiniță personaje,
scene din poveștile din proiectul nostru! Apoi le aducem să le prezentăm colegilor.
Mini album Foto
22 - 26 februarie 2016
Harta proiectului
Pisicel
Coasem nasturi
Motănei ... din CD-uri uzate și resturi de cartoane colorate
Cercuri pentru gimnastică
Măști de pisicuțe
De-a transportatorii ... așează-mă la locul meu ...
O pereche de mănuși - șnuruire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu