joi, 25 februarie 2016



Mănușa
adaptare după povestea populară Mănușa


            Mergea odată un moșneag printr-un parc uriaș. În urma lui alerga o cățelușă. A mers moșneagul ce a mers și și-a pierdut o mănușă.
           A trecut pe acolo un șoricel. A intrat în mănușă și a spus:
       Aceasta va fi casa mea.

            După puțin timp,  țopa - țopa, cirip – cirip, a trecut pe acolo o vrăbiuță.
       Hei, cine stă aici?
       Eu, Cel - Șoricel. Dar tu cine ești?
       Eu sunt Biuța -Vrăbiuța. Te rog, primește-mă și pe mine!
       Hai, vino.
       Mulțumesc! Cât de cald și bine e aici la tine!

           Acum stau doi în mănușă: Cel - Șoricel și Biuța - Vrăbiuța.  A trecut în fugă și o pisicuță. S-a apropiat de mănușă și a întrebat:
       Hei, cine stă aici?
       Noi,  Cel - Șoricel și Biuța - Vrăbiuța. Dar tu cine ești?
       Eu sunt Sicuța - Pisicuța. Vă rog, primiți-mă și pe mine!
       Hai, vino.

            Acum stau trei în mănușă: Cel - Șoricel,  Biuța - Vrăbiuța și  Sicuța - Pisicuța.

           În timpul acesta, moșneagul a observat că și-a pierdut mănușa și s-a întors să o caute. Cățelușa alerga înaintea lui. A alergat ce a alergat, până când a găsit mănușa. Era pe jos și parcă se mișca. Cățelușa a început să latre.

       Ham, ham, ham!

Cei trei s-au speriat, au ieșit afară din mănușă și au fugit care încotro. Iar moșneagul s-a apropiat și și-a luat mănușa.


***









Regie și fotografii: Aurelia Cobzaru și Inimoșii

miercuri, 24 februarie 2016




https://sites.google.com/site/povesteapreferata/home/trei-pisoi

Trei pisoi
                           de Vladimir Suteev


Trei pisoi – unul negru, altul cenușiu și al treilea alb au văzut un șoricel ...
... și s-au repezit după el!
Șoricelul s-a ascuns într-un vas de făină.
Pisoii – după el! Șoricelul a fugit.
Iar din vasul de făină au ieșit trei pisoi albi.

Trei pisoi albi au văzut în curte o broscuță ...
și s-au repezit după ea.
Broscuța s-a ascuns într-un burlan vechi de sobă.
Pisoii – după ea!
Broscuța a ieșit și pe-aici ți-e drumul ...
... iar din burlan au ieșit trei pisoi negri.


Trei pisoi negri au văzut în iaz un pește ...
... și s-au năpustit după el!
Peștele s-a făcut nevăzut ...
... iar din apă au ieșit trei pisoi uzi leoarcă.

Trei pisoi uzi leoarcă au plecat acasă.
Pe drum, ei s-au uscat
și iată-i din nou cum au fost:un pisoi negru, altul cenușiu și al treilea alb.


****

https://sites.google.com/site/povesteapreferata/home/trei-pisoi

marți, 23 februarie 2016




https://sites.google.com/site/povesteapreferata/home/soricelul-si-creionul




Șoricelul și creionul
                                              de Vladimir Suteev

Pe masa lui Sănducu (Răducu, Robert, Mariei etc.) se afla un creion.
Odată, când Sănducu dormea, pe masă s-a urcat un Șoricel.
A văzut creionul, l-a înhățat și l-a târât în vizuina sa.

 - Dă-mi drumul, te rog, - s-a rugat Creionul. Ce nevoie ai tu de mine?
Sunt din lemn și nu mă poți mânca. 

- Am să te rod! - a zis Șoricelul.
Mă mănâncă dinții și trebuie să rod tot timpul ceva.
Uite așa! - și Șoricelul l-a mușcat dureros pe Creion.
 
- Au!, - a țipat Creionul. Dacă-i așa,
lasă-mă să mai desenez pentru cea din urmă oară ceva,
apoi faci ce vrei cu mine.
 
- Fie! - s-a învoit Șoricelul - desenează!
Dar apoi, oricum, am să te rod bucățele, bucățele. 

A oftat din greu Creionul și a desenat un cerc. 

- Asta-i brânza? - a întrebat Șoricelul. 

- Poate fi și brânza - a zis creionul și a desenat încă trei cerculețe mai mici. 

- Da, sigur că-i brânza,
iar astea sunt găurile din ea - și-a dat cu părerea Șoricelul. 

- Pot fi și găuri, - a zis Creionul, și a mai desenat încă un cerc mare. 

- Ăsta-i un măr! - a strigat Șoricelul. 

- Poate fi și un măr - a răspuns Creionul, și a mai desenat câteva cerculețe,
uite așa: alungite. 

- Știu, ăștia sunt cârnăciori! - a început să chițăie șoricelul, lingându-se pe bot. Hai, isprăvește mai repede, mă mănâncă îngrozitor dinții.

- Așteaptă o clipă - a zis Creionul. 
Și, când a început să deseneze două unghiuri, Șoricelul a început să țipe: 
- Asta seamană cu o pi... Stai! Nu mai desena! 
Dar creionul desenase deja mustățile lungi ... 

- Dar asta- i o adevarată pisică! - a chițăit Șoricelul înspăimântat.
Ajutor! - și s-a năpustit în vizuina sa. 

De atunci Șoricelul n-a mai scos capul de acolo. 
Iar creionul lui Sănducu mai trăiește și astăzi, numai că a rămas mic, mic de tot.

****


https://sites.google.com/site/povesteapreferata/home/soricelul-si-creionul

luni, 22 februarie 2016




Cine a zis miau?
                            de Vladimir Suteev


Cățelușul dormea pe covoraș lângă canapea.
Deodată, ca prin somn, a auzit că cineva a zis:
 - Miau! 

Cățelușul a ridicat capul și s-a uitat în jurul lui. Nimeni! 
"Probabil am visat" - și-a zis el. Apoi, s-a lungit pe covoraș.
 Dar, iată că cineva a zis din nou:
- Miau! 

- Cine-i acolo?  Cățelușul a sărit  în sus, a dat ocol camerei,
s-a uitat sub pat și sub masă. Nimeni!
S-a urcat pe pervazul ferestrei
și a văzut un Cocoș plimbându-se prin curte.
 "Iată cine nu m-a lăsat să dorm" - s-a gândit Cățelușul.
A dat fuga în curte, direct la Cocoș.
- Ascultă, tu ai spus "Miau"? - l-a întrebat Cățelușul pe Cocoș.
- Nu, eu nu vorbesc... Cocoșul a bătut din aripi cântând  "Cu - cu - ri - gu - uu!"
- Dar altceva nu știi să spui? - l-a întrebat Cățelușul.
- Nu, numai "Cucurigu" - a răspuns Cocoșul.
Cățelușul s-a scărpinat cu laba de dinapoi după ureche și a plecat acasă... Deodată, chiar lângă pridvor, cineva a zis:
- Miau! 

"Aha! Aici era!" - și-a zis Cățelușul
și a început să scurme repede, lângă pridvor, cu toate cele patru lăbuțe.
Când s-a făcut groapa mare, de acolo a țâșnit un Șoricel mic, cenușiu.
- Tu ai spus "Miau"? - l-a întrebat cu asprime în glas Cățelușul.
- Chiț - chiț - chiț! - a chițăit șoricelul. Cine a zis așa?
- Cineva a zis "Miau" ....
- Aproape? - a întrebat tremurând Șoricelul.
- Uite, chiar aici - a răspuns Cățelușul.
- Mi-e frică! Chiț - chiț - chiț! - a chițăit șoricelul și a fugit.
Cățelușul a căzut pe gânduri.
Deodată, chiar lângă cușcă câinelui, cineva a spus tare: 
- Miau! 

Cățelușul a ocolit de trei ori , în fugă, cușca. N-a dat de nimeni.
În cușcă s-a mișcat cineva... "Aici era ...” - și-a zis Cățelușul.
Acum am să-l prind..." S-a apropiat tiptil...
I-a sărit însă în față un Dulău mare și lățos.
- Mr - r - r - r! - a mârâit Dulăul.
- Eu ... eu vreau să știu ...
- Mr - r - r - r !
- Dumneavoastră ați spus .... "Miau"? - a spus speriat Cățelușul.
- Eu ?! Râzi de mine, Cățelule?!
Cățelușul a luat-o la sănătoasa cât îl țineau picioarele, spre gradină,
și acolo, s-a ascuns sub o tufă.
Deodată, chiar la urechea lui, cineva a spus: 
- Miau! 


Cățelușul a scos capul de sub tufă și, pe o floare, lângă nasul său,
a văzut o Albină pufoasă. "Iată deci cine a zis Miau"! - s-a gândit Cățelușul
 și a vrut s-o înhațe cu dinții.
- Bz - z - z – z!  a bâzâit  Albina
și l-a înțepat pe Cățelușul chiar de vârful nasului.
Cățelușul a scheunat și a rupt-o la fugă, iar Albina - după el!
 Zboară și bâzâie:
- Bz - z -z –z ... te înțep! Bz - z - z ... te înțep!
A alergat Cățelușul la iaz -- și bâldâbâc în apă!
Când a scos capul din apă, Albina dispăruse.
Deodată, cineva a spus iar:
- Miau!
 

- Tu ai spus "Miau"? - l-a întrebat Cățelușul pe un Peștișor
care înota, aproape de el.
Peștele nu a răspuns nimic,
a dat din coadă și dus a fost în adâncul iazului.
- Oac - oac - oac! - a izbugnit în râs o Broscuță
care ședea pe o frunză de nufăr. Ce, tu nu știi că peștii nu vorbesc?
- Atunci, poate tu ai spus "Miau"? - a întrebat-o Cățelușul pe Broscuță.
- Oac - oac - oac! - a râs din nou Broscuța. Ce prostut ești! Broaștele doar orăcăie. 
Și s-a aruncat în apă. Cățelușul a plecat acasă, ud, cu nasul umflat. Necăjit, s-a culcat pe covoraș, lângă canapea.   Deodată, a auzit:
- "Miau!!!" 

A sărit în sus. Pe pervazul ferestrei ședea o Pisică, cu blana pufoasă, vărgată.
- Miau! - a zis Pisica.
- Ham - Ham - ham! - a început Cățelușul să latre.
Apoi și-a amintit cum a mârâit Dulăul lățos și a început să mârâie și el:
"Mr - r - r - r!". Pisica s-a arcuit, a șuierat: "S - s - s !";
a sforăit:"Fâr - fâr - fâr" - și a zbughit-o prin fereastră. 

Cățelușul s-a întors pe covorașul său și s-a culcat. Acum știa cine a zis "Miau".


****





Vladimir Suteev
(5 iulie 1903 - 10 martie 1993)
autor rus, artist și animator important care a scris în primul rând povești pentru copii,
fondator al industriei de desene animate în Uniunea sovietică



duminică, 21 februarie 2016


Dragi mămici, tătici, bunici și inimoși voinici,

Pe drumul spre grădiniţă,
Din strada mare până la portiţă,
Putem întâlni tot felul de vieţuitoare.
E o lume uimitoare.
Vrăbiuţe şi pisici,
Chiar şi câini găseşti pe-aici.
Chiar și plante, fel de fel
Și  familia Ghiocel.

Într-o zi, am întâlnit,
Sub soarele strălucit,
Un mic stol de vrăbii,
Gureşe corăbii,
Ce-au găsit cădiţă
Pentru o băiţă
Într-o groapă-n stradă,
Lumea să le vadă.



În altă zi am întâlnit
Un motan cam ciufulit
Cu blăniţa de cărbune.


Eu mă tem”, părea a spune.

De el m-am apropiat.
Fusese accidentat.
Un ochi nu îl mai avea.
”M-am luptat”, el mieuna.
”Cu un motan mai voinic
Lângă un container mic.
M-a zgâriat atât de tare
Şi-am pierdut un ochi.
Mă doare.”

Nu e bine să loveşti,
Aşa poţi să te răneşti.
Mai bine să foloseşti
Doar cuvinte pisiceşti.

Aşa cum fac inimoşii,
Grădinăreii voioșii.
Ştiu să se joace frumos,
Ei nu se bat fioros.
Nu zgârâie şi nu muşcă,
Cu jucării nu aruncă.

Când furia îi cuprinde,
Fiecare, cu răbdare o surprinde.
O închid în pumnişor
Şi-i dă drumul către nor.

Vântul o ia pe aripă
Şi-o alintă-ntr-o clipă.
Îi spune poveşti de dor
Şi-o adoarme-ncetişor.

Apa sus o răcoreşte,
Iar lumina o topeşte.
Cât ai spune 1-2-3 ...
Ups! Furia nu mai e.
Cu o-mbrăţişare
De educatoare
Îşi aminteşte fiecare
Câte comori cu el are.
Cum poartă-n inimioara lor
Răbdarea buneilor.
Cum pot folosi cuvinte
Să rezolve orice conflicte.

Săptămâna aceasta vă invit pe toţi, cu mic cu mare, 
să folosim cuvintele potrivite cu răbdare!

Jucându-ne cu voie bună
Doar împreună ...
Cu vrăbiuțe drăguțe,
Cu câini, pisici, cercuri şi cărţi,
Cu bunici şi cu  nepoţi.

Să citim, să povestim
Și mai răbdători să fim.

Pentru că bunicii sunt întotdeauna un munte de răbdare 
și un sac de povestioare, 
propun ca tema săptămânii să fie:

”Buni, te rog, citește-mi o poveste!”

Cine nu are bunei
la îndemână,
vă dau idei.
Un tătic sau o mămică,
frate, soră sau vecină
luăm răbdarea în inimioară
şi-o păstrăm să nu ne doară.

Iară acum, tema este:

Tati (mami, soră, frate, tanti), 
te rog, citește-mi o poveste!

Dragi părinți,
 pagina inimoşilor grădinărei accesaţi
şi veţi găsi o povestioară pe zi,
pe care să o citiţi cu inimă de copii.
Ajutați-i pe bunei! Luați răbdare de la ei!
Sunt sigură că veţi reuşi să treceţi prin timp cu povestea de braţ 
și împreună cu puii dumneavoastră să vă bucurați.

Rămâneți atenți!!!!!
O săptămână împreună!!!!
Cu prețuire, prof. Mimi Aurelia Cobzaru


***
Vineri, 26. 02. 2016

Cu o poveste pe zi am introdus teme:
Pisica - observare
Propoziția interogativă (Cine a spus Miau?)
Forme geometrice: Cercul
Săritura de pe loc, înainte și înapoi
Noțiuni de spațiu: afară - înăuntru
Nonculori: Alb - Negru (șiretul de șnuruit la mănuși: negru / la carnețel: alb)
Șnuruire - abilitate practică
Audiție muzicală

Cu o poveste pe zi, am sperat să ne apropiem și mai mult:
educatoare - copil,
bunici / părinți / frate / soră - copil,
copil - copil.

Am încheiat cu prezentarea cărții de povești cu poze căreia i-am cântat:

”Carte de povești cu poze
Astăzi eu te răsfoiesc
O povață de la viață
De la tine să primesc.”

Ne-am amintit poveștile spuse în acest proiect
și ce am învățat de la fiecare.
Pot fi curios. Sunt atent la ce e în jur, îmi pun întrebări,
caut răspunsuri (Cine a spus Miau?),
folosesc mintea și cuvintele să rezolv conflictele (Șoricelul și Creionul),
apa te face curat (Trei pisoi), putem împărți lucruri,
împreună ne putem simți bine (Mănușa).

Poveștile au fost spuse sau citite de pe carte.
E mai ușor de urmărit o poveste spusă. Doamna ne privește tot timpul.
Când citește, ochii doamnei sunt îndreptați mult timp spre carte.
Atunci, atenția noastră e mai greu de atras.
Doar vocea șoricelului sau a motănelului ne țin atenți.
Doamna știe să vorbească pisicește
și atunci devenim mai curioși să vedem ce s-a mai întâmplat.

Cartea de colorat este o provocare minunată.
Cei mai mulți trebuie să mai creștem.
Suntem mici și începem să ne familiarizăm
încet, încet cu coloratul după model.
Avem nevoie să vedem, să exersăm.
Avem nevoie de părinți foarte răbdători și îngăduitori
pentru că după toată joaca noastră,
s-ar putea ca frumoasa noastră carte de colorat
să nu arate așa cum și-ar dori mami sau tati.
Avem de lucru și la ținut carioca în mână.
Nu înțelegem de ce ne așează doamna carioca să o prindem între degețele.
Doar și așa cum o ținem noi, carioca știe să lase urme pe desenul de colorat.
Uf! Chiar nu înțelegem!
Dar, nu-i nimic. Vom crește noi mari! ....
Mai avem să vă spunem că ne place mult, mult de tot să colorăm!

E un început! Ne dorim succes!

Până data viitoare să desenăm împreună cu mami/tati/buni/frate/soră
 în carnețelele confecționate la grădiniță personaje,
scene din poveștile din proiectul nostru! Apoi le aducem să le prezentăm colegilor.

Mini album Foto
22 - 26 februarie 2016

Harta proiectului

Pisicel


Coasem nasturi

Motănei ... din CD-uri uzate și resturi de cartoane colorate

Cercuri pentru gimnastică

Măști de pisicuțe

De-a transportatorii ... așează-mă la locul meu ...

O pereche de mănuși - șnuruire

 Mănușa - desen liber